Avem o amandina cumparata de la cofetaria Tip Top. Arata bine, la fel ca toate amandinele de pe piata. Dar oare ce contine?
Ingredientele prajiturii nu sunt cunoscute consumatorilor, pentru ca, pur si simplu, nu sunt afisate nicaieri in cofetarie. De pe eticheta postata in fata amandinei aflam doar numele ei si pretul la care o putem cumpara. Dar nu stim ce contine! Conform HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor, prajiturile nu sunt scutite de la informarea consumatorilor cu privire la compozitie.
LEGE NERESPECTATA
Amandina nu este singurul produs din cofetarie caruia nu ii sunt afisate ingredientele. In afara de cele ambalate, nu mai gasim nimic etichetat corespunzator legii.
HG 106/2002 este respectata dupa ureche, dupa cum doreste comerciantul. In acest caz, nu a considerat necesara informarea clientului. Ce mai conteaza daca acesta are alergie la alune si crema are urme de arahide? Ce importanta are daca consumatorul nu vrea sa manance margarina sau aditivi alimentari? Lipsa de respect fata de lege si fata de client primeaza. Si mai grav este ca nimeni nu ia nici o masura, iar clientul nu are nici o sansa sa afle ce mananca. HG 106/2002 mentioneaza clar la „Art. 3. – Scopul etichetarii este de a da consumatorilor informatiile necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat, astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare, precum si de a cunoaste eventualele riscuri la care ar putea fi supusi.”
In acest caz, consumatorul nu poate afla decat ca a mancat o amandina. Compozitia si cantitatea raman un secret, cel putin pana cand autoritatile competente ii vor obliga sa respecte legea.
Sursa: Jurnalul National
