Aditivii alimentari sunt substante care, adaugate in mici cantitati ajuta la:
– conservare, impiedicand aparitia si dezvoltarea microorganismelor nedorite (de exemplu: mucegaiul sau bacteriile responsabile de aparitia intoxicatiilor alimentare); se mai numesc si conservanti;
– evitarea sau reducerea fenomenelor de oxidare care provoaca printre altele rancezirea materiei grase sau innegrirea fructelor si a legumelor taiate; ii numim anti-oxidanti;
– imbunatatirea prezentarii alimentelor: ii numim agenti de textura (emulsificatori, stabilizatori, agenti de afanare)
– colorarea alimentelor : colorantii
– imbunatatirea gustului alimentelor;
Conform decretului din 18/09/1989 „intelegem prin aditiv alimentar orice substanta care nu se consuma ca aliment in sine si care de obicei nu se foloseste ca ingredient caracteristic in alimentatie, avand sau nu o valoare nutritiva, a carei folosiri intentionate in alimente, avand un scop tehnologic in stadiul fabricarii, transformarii, prepararii, conditionarii, transportului sau antrepozitarii, atrage dupa sine faptul de a deveni o componenta a produselor alimentare”.
Reglementare
In Europa, aditivii alimentari sunt autorizati atat de statele membre cat si de Norvegia si Islanda.
Folosirea aditivilor alimentari este strict reglementata conform principiului „listelor pozitive”. Altfel spus: ceea ce nu este autorizat in mod expres este interzis.
Astfel, Comitetul Stiintific al Alimentatiei Umane (CSAH) in colaborare cu JEFCA (Comitetul Expert in Aditivi Alimentari) mai exact Comitetul mixt international al expertilor in aditivi alimentari au stabilit o procedura de evaluare a acestora. O cerere de autorizare a unui aditiv alimentar cuprinde un dosar tehnic, tehnoogic, toxicologic si analitic.
Aditivii alimentari care sunt banuiti a fi cancerigeni sunt evaluati de CIRC ( Centrul International al Cercetarii asupra Cancerului ). Din 29 de aditivi banuiti a fi cancerigeni care au fost evaluati si autorizati, niciunul nu a apartinut grupei I (cancerigeni pentru om).
Majoritatea aditivilor nu pot fi utilizati decat in cantitati limitate. Daca nu se prevede nicio limita cantitativa, un aditiv alimentar trebuie utilizat conform bunei practici de fabricare a alimentelor, adica atat cat este necesar pentru a obtine efectul tehnologic dorit. Mai mult, aditivii alimentari nu pot fi autorizati decat daca :
-exista o necesitate tehnologica pentru a fi utilizati;
-nu induc in eroare pe consumatori;
-nu prezinta niciun risc pentru sanatatea consumatorului.
Riscuri pentru sanatate
Se spune ca un studiu britanic ar fi stabilit o legatura intre riscul de hiperactivitate si consumul de alimente ce contin aditivi alimentari precum acidul benzoic, la copiii ce au in jur de 3 ani. Hiperactivitatea se traduce printr-o incapacitate de a sta pe loc, de a se concentra si prin impulsivitate. In Franta, intre 3 si 5% dintre copii sufera de hiperactivitate.
Trebuie mentionat faptul ca este foarte dificil sa obtinem informatii legate de toxicitatea reala a aditivilor, rarele studii care se fac nefiind publice.
Lista aditivilor alimentari curpinde coduri utilizate la nivel european. Un cod este format din litera „E”, urmata de un numar care permite identificarea categoriei.
De exemplu: 100 pentru coloranti, 200 pentru conservanti, 300 pentru agentii anti-oxidanti, 400 pentru agentii de afanare.
Sursa : www.notre-planete.info
