Cum ajunge dioxidul de carbon in ocean

1 Apr 2008 Comenteaza pe Forum Trimite prin Email

Procesul de eroziune a Muntilor Himalaya antreneaza mari cantitati de compusi de carbon, pe care apele curgatoare si furtunile de praf le transporta pana deasupra apelor Oceanului Indian, ajungand in final pe fundul Golfului Bengal .

Masivul himalayan trimite anual spre mare, printr-un proces de eroziune intensa, o cantitate atat de mare de materie incat ar umple cu praf un convoi de camioane lung cat o data si jumatate distanta dintre Pamant si Luna.

Dupa calculele unor cercetatori germani si francezi, in spatele acestei mari eroziuni continentale se afla unul dintre fenomenele fundamentale ale “masinariei” climatice. Pentru a verifica aceasta teorie, mai multi oameni de stiinta s-au lansat intr-o aventura in Nepal, India, Bangladesh si Golful Bengal. Rezultatele, publicate in revista “Nature”, ilustreaza rolul eroziunii in ciclul carbonului si reglarea pe termen lung a climei prin furtunile de praf.

Muntii Himalaya contribuie la diminuarea cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera si ajuta la racirea climei. Sedimentele, rezultate din procesul de eroziune a Muntilor Himalaya si drenate de fluvii sau antrenate de furtunile de praf, contribuie la scufundarea pe fundul Oceanului Indian a carbonului. In acest fel, spun specialistii, se stocheaza, pe termen lung, o buna parte a dioxidului de carbon in rezervorul natural geologic reprezentat de bazinul oceanic.

Sedimentarea rapida limiteaza oxidarea carbonului

Si carbonul rezultat din putrezirea plantelor, luat de ape, ajunge tot pe fundul oceanului. Acolo, procesul de oxidare nu mai poate avea loc, iar fenomenul natural de descompunere a materiei organice nu mai adauga suplimente de CO2 in atmosfera. Puturile oceanice de carbon sunt extrem de eficiente si influenteaza clima pe perioade de timp foarte lungi.

Rezultatul acesta i-a contrariat insa pe cercetatori care, cu un an in urma, facusera alte observatii in bazinul Amazonian. Aici s-a demonstrat ca numai 30 la suta din carbonul organic transportat de marele fluviu este stocat in ocean.

De unde aceasta diferenta? Raspunsul a fost diferenta de clima. Eroziunea foarte puternica a Muntilor Himalaya provocata de vanturi si furtuni antreneaza, spun specialistii, cel putin un miliard de tone de praf pe an! In felul acesta, nivelul de sedimentare este foarte rapid, fapt pentru care timpul de expunere la oxigen este limitat. “Comparatia cu alti munti cu eroziune puternica, precum cei din Taiwan, ar permite confirmarea acestei ipoteze”, a precizat Valier Galy, cer-cetator la Universitatea din Nancy.

Emisiile de carbon schimba clima

S-a dovedit deja ca fenomenele climatice variaza in functie de cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera. Efectul de sera rezulta din echilibrul dintre procesul de acumulare in aer a unei anumite cantitati de dioxid de carbon provenit din activitatile vulcanice si procesul de absorbtie a gazului de catre plantele verzi, prin fotosinteza. Eroziunea continentala actioneaza direct asupra ciclului biochimic, transferand elemente nutritive si calcifiante in oceane. Aceasta duce materia organica spre ocean, acumulandu-se in sedimente oceanice si ramanand acolo pentru milioane de ani. Acum, cercetatorii au adaugat un fenomen de capturare a carbonului, prin inglobarea dioxidului de carbon din atmosfera in furtunile de praf ce bantuie platourile Muntilor Himalaya.

CO2 contribuie la perpetuarea vietii marine

Plantele injecteaza in sol, sub forma de acizi, aproximativ 60 la suta din dioxidul de carbon absorbit. Restul de CO2 ar putea sa revina in atmosfera, prin descompunerea plantelor, dar transportul deseurilor vegetale in ocean “ingroapa” aceasta posibilitate. Natura are, prin urmare, doua modalitati de a stoca dioxidului de carbon si de a reduce poluarea.

Odata ajunsi pe fundul oceanului, compusii de carbon contribuie la perpetuarea vietii marine, ajutand la formarea cochiliilor. Cercetatorii au prelevat esantioane de sol din Nepal, India, Bangladesh si de pe fundul oceanului, in Golful Bengal. Masurarea fluxului de sedimente a fost foarte greu de dus la bun sfarsit, deoarece marile fluvii tropicale transporta sedimente multiple.

Viteza de curgere poate depasi 2 m/s, iar fluxul sedimentar poate ajunge la un miliard de tone pe an. Cercetatorii spun ca pentru a calcula cantitatea de sedimente ce contin carbon prin acest flux ar trebui sa ne imaginam un convoi anual de camioane pline cu nisip, care s-ar intinde pe lungime cat o data si jumatate distanta de la Pamant la Luna.

Eroziunea trebuie sa fie studiata in continuare

Stocarea dioxidului de carbon in urma procesului de eroziune continentala ar putea explica succesiunea fazelor glaciare cu cele calde, de-a lungul istoriei Pamantului. “Fenomenele de eroziune ar trebui sa fie studiate mai mult si in zone diverse, pentru a intelege exact daca sistemul natural al planetei va putea absorbi, pe viitor, surplusul de CO2 din atmosfera rezultat in urma activitatilor umane”, a precizat Christian France-Lanord. Influenta Muntilor Himalaya asupra climei se simte, de pilda, doar in zona subcontinentului Indian si a platoului Tibetan. Pentru a definitiva principiile proceselor de eroziune si efectul lor asupra ciclului carbonului sunt necesare inca alte cateva zeci de studii, pe alte meridiane ale globului.

Sursa: Adevarul

Urmareste EcoMagazin.ro pe FaceBook

Pentru mai multe informatii bangladesh, capturare, ciclul carbonului, descompunere, dioxidul de carbon, emisii de gaze, eroziune, fluviu, fundul oceanului, furtuni, himalaya, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.