Ecosistem in suferinta pe inaltimile de la Padis
1 Noi 2007 Comenteaza pe Forum Trimite prin Y!M Trimite prin Email
La Padis, Ministerul Mediului si Regia Padurilor se joaca de-a “zona protejata”, in timp ce interesele economice pentru acapararea acestei zone verzi inclesteaza proiectele imobiliare ale diferitilor investitori.
Harta privind zonele cu risc mare de taiere ilegala si furt al lemnului realizata in noiembrie 2006, la propunerea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare (ITRSV), in cadrul programului “Dunare si Carpati”, arata destule rani deschise ale mediului forestier, provocate de motii din Apuseni si liota de firme special infiintate pentru sustinerea masacrului.
In fapt, din punct de vedere al padurilor culcate la pamant, “triunghiul verde” al judetelor Alba-Bihor-Cluj, cu platoul Padis la mijloc, inca naste ecuatii complicate, pe care statul roman este incapabil sa le dezlege.
Unul dintre motivele acestei incapacitati, mentinut puternic de toate partidele succedate la putere, este nivelul salariilor din sistem: Inspectia Padurilor (ITRSV) are in jur de 500 de angajati in toata tara, dar sefii lor motiveaza ca nu pot suplimenta numarul de posturi pentru ca salariile nu sunt atractive.
“Angajatii ITRSV proaspat angajati pornesc in viata cu salarii de 4 milioane (la debutanti) sau 7-8 milioane lei pe luna, iar numarul celor interesati de un post in institutie devine, in consecinta, relativ mic”, ne-a declarat Mihai Gasparel, seful ITSVR. In plus, tanarul inspector silvic devine si coruptibil, in conditiile in care sumele castigate zilnic de un proprietar de gatere (si puse deoparte, pentru alimentarea lantului coruptiei) sunt fabuloase.
“Triunghiul verde”
In context, devine bizar ca silvicultorii si-au manifestat atat de rar mania fata de salariile lor mici: tacerea generalizata sugereaza ca, indiferent de drepturile salariale, exista practic si un lant trofic al spagilor care alimenteaza o parte din “paznicii padurilor” si care compenseaza precaritatea vietii din codru.
De aici si pana la lasarea “liber la furtul silvic” in numeroase judete si mimarea cu patos a combaterii fenomenului nu este decat un pas. Cu un inspector bine platit, cu dublarea numarului de angajati, cu apropierea de populatie si cultivarea educatiei noilor proprietari de paduri de dupa 1989, masacrul codrilor romanesti ar fi fost cel putin stopat.
Indiferent ca este vorba de judetul Alba (cu Ocolul Silvic – OS – Privat Sebes si Valea Sebesului, OS Privat Abrud, OS Garda, Valea Ariesului sau Campeni, unde distrugerea padurilor a atins paroxismul), de vreun ocol silvic din Clujul “civilizat” (Belis, Somesul Rece sau padurea Faget), de zona Oradea (cu OS Marghita, OS Privat Codrii Camarii, OS Dobresti) sau Timisoara (cu OS Lunca Timisului, Lugoj, Paltinis si Geoagiu), ferastraiele mecanice fac legea astazi, nu pentru ca braconierul este puternic, ci pentru ca statul este slab si doreste sa ramana slab.
“Cibela” face studii pe munte
Incercarile de “privatizare” a Padisului nu sunt putine. In prezent, Padisul este asaltat de tot felul de dughene insalubre neautorizate, cu pretentie de “investitii in turism”, dar si de un concern austro-italo-anglo-roman, care se straduieste sa implementeze, pe 80 de hectare, un megaproiect, ce va fi impanat cu case de vacanta.
Evident, intentiile investitorilor au generat si o anumita nervozitate imobiliara: daca in Muntii Maramuresului, parcela de teren ajungea la 50 de euro pentru un metru patrat, in Padis, la mare distanta de localitatile importante ale judetului, se vorbeste deja de o “piata” de 30 euro pentru un metru patrat.
“Proiectul va fi prietenos cu natura, el nu este intr-o zona protejata, ci in apropierea unora care vor fi in continuare conservate. Acum este in faza de aprobari, deocamdata nu s-a construit nimic acolo. S-au investit multi bani acolo si realmente este un proiect necesar in zona. Intentia lor (a investitorilor straini-n.n.) este sa faca o statiune ecologica.
Proiectul nostru nu presupune defrisari, va fi intr-o zona de pasuni alpine”, ne-a declarat consilierul pe comunicare al investitorilor din Padis, Mircea Caster.
Confirmand, referitor la Viorel Popa, despre care se vehiculeaza ca este fostul acuzat penal din dosarul “Cibela”, Caster a tinut sa precizeze ca “pozitia care i se atribuie domnului Viorel Popa nu este chiar exacta: nu este administrator in cadrul proiectului, asa cum se vehiculeaza, ci se ocupa de partea cu studii exacte”. Conform presei timpului, Popa, fost patron al Grupului Cibela, a fost acuzat de inselaciune, fals si uz de fals si dosarul “Cibela” s-a numarat printre dosarele instrumentate chiar de actualul sef al DNA, Daniel Morar.
Statiunea turistica Padis-Lazuri – in zona speciala de protectie?
Zona Padis a fost, inainte de 1989, un echivalent montan al localitatii Vama Veche de pe malul Marii Negre: aici soseau, an de an, grupuri mari de tineri nonconformisti (romani sau din strainatate) care erau impatimiti ai muntelui si care cautau doar un mic refugiu in calea orasului, pe o perioada limitata de timp.
Focurile de tabara se faceau cu resturi de lemne, iar padurile, care apartineau statului, inca erau la verticala. Salbaticia cu care, dupa 1990, au fost asasinati codrii din zona Padis si de pe drumurile care urca spre Padis, a aratat – daca mai era nevoie – ca pierderea temporara (chiar cei 50 de ani de comunism) a instinctului de proprietar la un popor naste monstri.
In octombrie 2006, societatea SC Turism, Hoteluri si Restaurante Padis SRL solicita Administratiei Parcului National Natural Apuseni un punct oficial de vedere referitor la Planul Urbanistic Zonal (PUZ) si la Raportul de Mediu depuse.
Ca si alte Parcuri Naturale, cel din Apuseni este subordonat unei directii silvice (in cazul de fata, Oradea) care este, la randul sau, in relatii de subordonare cu Regia Nationala a Padurilor, Romsilva. In consecinta, toate itele acestei afaceri duceau tot spre Bucuresti, acolo unde isi are sediul si gestionarul de drept al padurilor romanesti, Ministerul Agriculturii.
Acest amanunt este foarte important, deoarece lipsa unei autonomii reale a Parcurilor Naturale (care au conduceri formate, in general, din specialisti) si dependenta centralizata de Bucuresti – adica de functionari care nu cunosc intotdeauna specificul locurilor – sunt decisive, din pacate, si pentru alte proiecte care afecteaza sau vor afecta, intr-un fel sau altul, fondul forestier.
Sursele noastre, indica, de exemplu, ca Padis este singurul caz in care angajati din interiorul Agentiei de Protectie a Mediului Cluj au solicitat neoficial (de teama represaliilor de la Bucuresti) unor ONG-uri locale de mediu (printre care Transilvania Ve) sa conteste un raport de mediu.
De altfel, in luna bulversanta aprilie 2007, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, (Directia Conservarea Naturii!) prin directorul Megan, descoperea ca proiectul se afla… in afara Zonei de Conservare Speciala a Parcului Natural.
Este de mentionat ca, in raspunsul Administratiei Parcului Apuseni catre investitori se preciza ca este de dorit ca zona propusa pentru amplasamentul viitoarei statiuni sa fie schimbata, deoarece se afla in interiorul Zonei de Conservare Speciala – acolo unde nu sunt permise niciun fel de defrisari sau lucrari.
Conducerea Parcului mai atragea atentia ca realizarea unui baraj in zona (pentru alimentarea cu apa a investitiei) nu este agreata si ca interventia asupra Izbucului Ponor, pentru modificarea debitului ar periclita fenomenele carstice din zona.
De asemenea, Parcul Natural semnala, pe buna dreptate, ca investitorii nu mentionasera ce comunitati locale vor trage foloase din derularea proiectului imobiliar. In prezent, inginerul Alina Pitic, care a si semnat acest raspuns, nu mai este director al Parcului si nu am putut sa o contactam.
Defrisarile haotice din Bihor au transformat Muntii Apuseni intr-un desert de roca
De mai bine de 17 ani, jaful padurilor din Muntii Apuseni se desfasoara fara nicio mila fata de natura si fara nicio opreliste. Sub ochii ingaduitori ai reprezentantilor legii, padurarii fac averi fabuloase sub diverse motive: toaletari, igienizari, constructii.
O spun localnicii, ecologistii si o admit, cu jumatate de gura, si autoritatile. Napasta care a cazut peste frumoasa tara a motilor poate fi vizibila dupa o singura vizita in zona Padisului, iar cei care fura padurea o fac, deseori, cu stiinta padurarilor care, la randul lor, “ung” mai departe, contribuind la constructia vilelor din zona.
Ziarul “Adevarul” a incercat sa afle date oficiale actualizate referitoare la situatia defrisarilor din Muntii Apuseni. Un astfel de inventar nu a realizat insa niciun organ abilitat cu supravegherea si managementul padurilor sau mediului. Oficial, se explica faptul ca nu exista specialisti suficienti pentru intocmirea unor astfel de statistici. Neoficial, este evident ca rezultatele ar pune serioase semne de intrebare asupra modului in care se gestioneaza fondul forestier.
Cinci padurari, trimisi in judecata
Reprezentantii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic (ITRSV) Bihor recunosc insa ca situatia este “ingrijoratoare”. “In Masivul Padurea Craiului, pe Valea Raului, unde deja rocile aluneca la vale, 13 hectare au fost complet sterse de pe harta de proprietarii si traficantii de lemne, iar in Calineasa, Gura Batranei si Padis, alte 200 de hectare, aproximativ, au fost rase. In zona Marghita, padurile de salcam au fost decimate pe o suprafata de 80 de hectare”, insira seful institutiei, Sever Serbanescu.
Inspectorii ITRSV au intocmit, doar in acest an, peste 60 de dosare penale si cam tot atatea procese-verbale de contraventie, pe numele unor proprietari de paduri care au taiat lemne fara acte legale.
Este vorba despre persoane fizice care detin paduri in zona Varciorog, Serbis si Copacel si care nu au incheiate contracte de administrare sau servicii silvice autorizate. Insa, potrivit inspectorului-sef, au fost si cazuri de padurari prinsi in complicitate cu hotii de lemne. “Am trimis in fata procurorilor, cinci padurari gasiti cu lipsa de lemne in gestiune – circa 100-150 de mc. La asemenea lipsuri, e vorba clar de complicitate”, mai spune Serbanescu.
Efectele nefaste ale defrisarilor
Potrivit ecologistilor de la Fundatia Ecotop, principalele cauze care au deschis robinetul defrisarilor sunt retrocedarile haotice si lipsa unor alternative de subzistenta pentru locuitorii din zona. In acest context, taiatul de lemne a devenit principala sursa de venit a localnicilor din Muntii Apuseni.
“Am doua fete. Pe una am reusit singur sa o trimit la liceu. Acum lucrez la gater ca macar ea sa-si poata termina scoala”, explica unul dintre motii care lucreaza la propria sa instalatie improvizata de prelucrare a lemnului.
Omul are acte in regula, la fel ca multe alte firme care si-au stabilit gaterele in padurile din Muntii Apuseni. Factorii favorizanti au fost chiar autoritatile din domeniu, care au aprobat pe banda rulanta studii de transformare a padurilor virgine in pasuni, prin rarirea copacilor. In consecinta, campaniile de defrisare se tin lant.
Potrivit unor constatari facute de organizatiile ecologiste, in doar cativa ani, hectare de paduri au fost rase cu acte in regula de pe suprafata pamantului, cele mai afectate zone fiind Padisul si Calineasa, la limita dintre judetele Bihor, Cluj si Alba, unde masacrul a inceput din 1992.
Pentru a salva ce se mai poate, in unele zone, proprietarii de paduri au fost fortati sa planteze puieti. In alte parti, natura a lucrat singura si padurile se regenereaza natural. Autoritatile recunosc insa ca cea mai mare parte a padurilor din Muntii Apuseni sunt pierdute pentru totdeauna.
Defrisarile au produs un val de crestere aluvionara, in care paraurile ajung torente ce distrug orice le sta in cale. Apar peste tot urmele de tractor pe care isi croiesc drum apele de siroire de la ploaie si care, in timp, se transforma in ravene pe care nu mai creste nici iarba. Multe dintre habitatele speciilor de plante si animale, importante chiar la nivelul Uniunii Europene, sunt amenintate cu deteriorarea si, ulterior, cu disparitia.
Cel mai elocvent exemplu ar fi zonele de cart impadurite, acele paduri care au crescut pe calcar, si care, prin disparitie, conduc la modificarea regimului hidric al cartului si ulterior la deteriorarea ecosistemelor subterane, extrem de sensibile, respectiv la disparitia unor specii de animale de caverna (endemite), unice in Europa.
Sursa: Adevarul
Pentru mai multe informatii despre alimentarea cu apa, apuseni, caverna, cluj, defrisare, defrisari, distrugerea padurilor, dosare penale, ecosistem, fals, furt, gater, gatere, hectare de paduri, insalubre, inspector, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!
Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.
