Ieri, zeci de mii de romani au iesit la curatenie in zonele din jurul oraselor, in paduri, locuri de picnic, pe marginea drumurilor nationale, in cel mai mare proiect de implicare sociala care s-a facut vreodata in Romania.
Eram curioasa ce se va intampla in orasul meu natal, undeva in sudul tarii, unde doar rareori au loc proiecte sociale si atunci participa mai mult elevi, care pe fac pe voluntarii nu neaparat pentru cauza in sine, ci pentru ca da bine in relatia cu profesorii, sau scapa de la ore, sau li se promit note de 10 pentru implicare.
Ne-am intalnit in fata prefecturii locale, la 8:00. Nu m-a mirat ca erau grupuri de elevi de liceu, tremurand de frig, fetele imbracate prea subtire pentru vantul rece al diminetii si multe dintre ele machiate. Dupa cateva minute de asteptat, ne-am trecut pe lista de voluntari suplimentari si am fost impartiti pe echipe. Am ajuns, alaturi de un fost coleg de liceu, pe lista celor care ecologizau un drum de vreo trei kilometri, la iesirea din oras.
Romanii au iesit la marea curatenie
Echipa din care urma sa fac parte s-a reunit in parcarea unei fabrici renumite la nivel national, de unde portarul ne-a usuit pe trotuarul de peste drum. „Se inregistreaza pe camere, sunteti multi, asta e parcare privata”. Ne-am conformat si ne-am mutat. Am impartit manusi si saci pentru fiecare. Eram cam 100 de persoane, dintre care vreo 10 adulti. Doi dintre acestia erau profesori. Restul voluntarilor erau elevi de liceu, de peste 18 ani.
Gunoi adunat pe caprarii
„Fetele aduna hartie, baietii PET-uri”, le-a transmis coordonatoarea echipei, o profesoara imbracata elegant, cu pantaloni albi si jacheta crem.
Am pornit pe drumul care ne revenise noua. Fiecare s-a pus pe adunat. Baietii le tachinau pe colegelor lor prea aranjate pentru misiunea la care se inscrisesera si le speriau cu insectele gasite pe marginea drumului. Cate una, mai „sensibila”, tipa de cate ori vedea melci, spre amuzamentul celorlalti, care nu-i dadeau deloc pace. Insa, cu simt de raspundere strangeau resturi de ambalaje, hartii, sticle de plastic, doze de bere.
Odata umpluti sacii, ii punem in gramezi pe marginea soselei. Firma locala de salubritate urma sa ii ridice in scurt timp.
Pe drumul asfaltat prost treceau deseori masini, din care ochi curiosi ne priveau. Nimeni n-a oprit sa afle de ce facem curat sau sa ni se alature.
„Faceti o treaba buna”
Dupa un kilometru de adunat deseuri de pe marginea drumului, am ajuns intr-un sat, unde, marginea santului era plina de tot felul de ambalaje de plastic, de la pungi de chipsuri, pana la pahare de nescafe, plus mult sticle de bere si doze.
Profitand de faptul ca profesorii erau la vreo 500 de metri in spate, vreo 20 de elevi care o luasera inainte grupului, sprijineau un gard din ciment ridicat pe jumatate in fata unei case care se construia. Au scos un pachet de tigari si au inceput sa-l posteasca. „Ba, o sa ii zic lu diriga sa imi motiveze si mie absentele daca tot strang gunoaie”, a zis unul, inalt si binefacut, imbracat in trening albastru inchis si care era foarte stresat sa nu faca cosuri de la manusile pe care le folosea. Ca sa il tachineze, doua colege ii puneau mainile inmanusate pe fata, ceea ce provoca o suita de urlete si injuraturi din partea lui, care pe ceilalti in facea sa rada in hohote.
Din curtea alaturata ne privea un nene mustacios de peste gard. Ne-a intrebat ce facem si a primit raspunsuri si pentru intrebarile nerostite. „Daca faceti curat, faceti o treaba buna”. Noi l-am invitat sa ni se alature. „Nu pot, am niste treaba”. S-a indepartat de la gard, dar a revenit in cateva minute, iar cand am trecut prin fata casei lui, la intoarcere, tot priponit in gard era.
BILANT
Am folosit toti sacii repartizati si cateva role in plus aduse de unii voluntari. S-au strans mai bine de 100 de saci cu deseuri, majoritatea cu ambalaje de plastic si doze de aluminiu. Ne-a luat doua ore, in care unii au muncit, altii s-au cam fofilat. Dar, peste toate astea, misiunea a fost indeplinita. We did it, Romania!
