Saptamana trecuta, o invazie de meduze a dus la inchiderea temporara a uneia dintre cele mai mari centrale nucleare din lume. Este un fenomen ce ar putea deveni comun, spun biologii, si este numai unul dintre pericolele asociate cu inmultirea exploziva a acestor creaturi.
Specialistii afirma ca meduzele s-ar putea dovedi mult mai periculoase decat se crezuse, devenind o amenintare serioasa la adresa vietii oamenilor, provocand haos in ecosistemele oceanice si producand pagube economice majore. Iar unii dintre experti se intreaba daca nu cumva este prea tarziu pentru a lua masuri care sa opreasca fenomenul.
Un studiu realizat de University of British Columbia din Canada a aratat ca populatia de meduze a crescut in 62% dintre zonele analizate, incluzand regiuni din estul Asiei, Marea Neagra, Hawaii si Antarctica.
Una dintre speciile implicate este Aurelia aurita, care traieste si in Marea Neagra si este cunoscuta la noi sub numele de meduza de apa rece. Meduze din aceasta specie au provocat in urma cu cateva zile blocarea tevilor de admisie a apei pentru racirea unui reactor la centrala nucleara Oskarshamn din Suedia, problema ce a necesitat inchiderea pentru cateva zile a reactorului. Centrala nucleara suedeza a mai avut o problema asemanatoare si in anul 2005, iar incidente similare au avut loc si la alte centrale atomice din lume.
Care este cauza acestei inmultiri masive a meduzelor in mari si oceane? Foarte probabil, activitatea umana, spun specialistii.
Pana de curand, mecanismele naturale ce actionau in ecosistemele complexe ale oceanelor mentineau echilibrul intre specii si nu permiteau inmultirea excesiva a meduzelor. Influenta omului, insa, a perturbat aceste mecanisme reglatoare, ducand la explozia populationala a meduzelor.
De exemplu, printre putinii pradatori naturali ai meduzelor se numara testoasele marine; or, numarul acestora scade accelerat. Pungile de plastic din oceane, uneltele de pescuit, adunarea de catre oameni a oualor depuse pe plaje – toate constituie factori care duc la declinul testoaselor marine.
Suprapescuitul decimeaza populatiile unor pesti care concurau cu meduzele pentru hrana si se crede ca acest fenomen ar fi dus la inmultirea masiva a meduzelor in Africa de Sud.
Meduzele folosesc, de asemenea, deseurile industriale solide, aruncate in apa, ca locuri de inmultire.
Dupa parerea lui Lisa-ann Gershwin, autoare a cartii „Stung! On Jellyfish and the Future of the Oceans”, mare parte din succesul reproductiv al acestui grup de animale (care cuprinde peste 1000 de specii) se datoreaza varietatii de mecanisme de inmultire pe care le prezinta diversele meduze in ciclul lor de viata; multe specii se pot inmulti atat sexuat, cat si asexuat si se pot autofecunda.
Meduzele din genul Mnemiopsis, de pilda, pot depune oua la varsta de numai 13 zile, fara a avea nevoie de un partener de imperechere; depun cate 10.000 de oua pe zi, pot manca o cantitate de hrana de 10 ori cat propria greutate si isi dubleaza marimea in fiecare zi.
O alta specie, meduza „zombi”, este, s-ar putea spune, nemuritoare: periodic, din celule desprinse din ea se formeaza noi meduze, procesul avand loc in doar 5 zile.
Nimeni nu stie unde se va ajunge, dar consecintele inmultirii explozive a meduzelor ar putea deveni permanente; Lisa-ann Gershwin crede ca le-am lasat sa ajunga prea departe, fara sa ne dam seama in ce moment lucrurile au devenit ireversbile.
