Minunea de la Mada
22 Aug 2008 Comenteaza pe Forum Trimite prin Y!M Trimite prin Email
Apa Balsei sapa in stanca Muntilor Metaliferi unele dintre cele mai spectaculoase si mai necunoscute chei din Romania.
Mada, un sat imprastiat de Dumnezeu pe colinele situate undeva dincolo de Geoagiu, pe la poalele Metaliferilor, se poate lauda cu una dintre cele mai frumoase zone din judetul Hunedoara si chiar din Romania: cheile sapate in stanca de apa Balsei. Satenii le spun simplu Cheile Mazii, iar cand ii intrebi cum arata, trag adanc aer in piept, dupa care incep sa povesteasca purtand pe chip zambetul larg al unei mandrii locale nemarginite.
Ca sa ajungi la Cheile Mazii trebuie sa iei drumul spre Geoagiu, treci de “orasul-sat” spre statiunea balneoclimaterica Geoagiu Bai, dar nu te apuci sa urci dealul, ci o iei la dreapta spre Balsa. Dupa cativa kilometri, din soseaua asfaltata apuci pe drumul ingust, de tara, care o ia la stanga spre satul Mada. Treci printre casele imprastiate care-ncotro si mergi inainte, pentru ca n-ai cum sa gresesti.
Ghidajul din curte
Drumul se infunda in gardul batut de ploaie si de vant al unei gospodarii, cea a sotilor Bogdan, aflata practic intre sat si chei. Daca-i intrebi, cei doi iti spun tot cam ce stiu ei despre “valea aia ingusta”, iar daca ii rogi frumos te si lasa sa campezi la ei in ograda, langa apa. “Ca saptamana asta n-am mai avut atatia turisti la noi aici. Acuma unii sara sa mai imbeata, da” ase-i can” oamenii vin la distractii”, spune Sofia Bogdan (76 de ani).
Atat ea, cat si sotul ei, Avram (83 de ani) sunt singurii “ghizi” pe care i-ai putea intalni in comuna care sa stie ceva despre spectaculoasele chei. La Primaria Balsa exista doar cateva randuri despre zona amintita, declarata monument al naturii cu ceva decenii in urma. “Sa va oprit” la izvorul pa care-l vedet” cum iesa din stanca. Apa aia-i minunata! Vara-i rece, da” iarna nu ingheata niciodata”, spune, entuziasmat, Avram Bogdan.
“Izvorul minunat”
Pe chei se poate merge usor doar vara, in perioade care nu au fost precedate de ploi puternice. Asta pentru ca de mers se merge aproape numai prin apa, iar in unele locuri, chiar si in perioadele de seceta, apa trece de un metru si jumatate ca adancime.
Decum iesi pe poarta din dosul ograzii familiei Bogdan, cheile incep sa ti se dezvaluie in toata splendoarea lor. In stanga si-n dreapta ai doi pereti din calcar inalti de peste 300 de metri, strapunsi de raul Balsei. Daca intrarea pe chei sa zicem ca nu te-a impresionat prea mult, mai mult ca sigur nu prea ai cum sa nu scapi o exclamatie, fie ea facuta doar in sinea ta, cand mai urci pe cursul apei si dai cu ochii de un colos de piatra care parca pluteste pe apa. E mare cat toate zilele. Asa de mare, incat aproape ca acopera tot cerul cu cenusiul sau de la baza (provocat de lumina slaba si-n toiul zilei) si cu stralucirea calcarelor sale de la varf, acolo unde razele soarelui reusesc sa-si castige intaietatea. Imensitatea de stanca te face sa te simti si mai mic decat esti, pentru ca are 100 de metri la baza si cel putin vreo 60 inaltime. Si e doar stanca, spalata de apa de milioane de ani incoace.
Presupunand, prin absurd, ca nici blocul de stanca nu ti-a provocat cine stie ce trairi interioare, “izbucul” de apa minerala pe care-l gasesti dupa inca vreo 10 minute de urcat prin apa, iesind dintr-un alt perete, te castiga, mai ales daca indraznesti sa-l gusti. Apa iti potoleste setea de la prima inghititura, piscandu-te delicat de limba.
Alte 5 minute de mers prin apa limpede, alte schimbari de decor. Peretii de calcar se strang din nou, lasand apei doar vreo doi metri sa-si vada de curgere. Uneori, enervat, raul se razbuna sapand in peretii de stanca mici grote, in fel si fel de forme. Apa venita de undeva de sus contribuie si ea la “revansa”.
Un perete imens de calcar este “ciuruit” liniar de gauri sfredelite de apa scursa de undeva de sus si iesita ca printr-o sita care-si are gaurile mari si rotunde, cu diametrul de aproape un metru, asezate pe doar doua linii. Iar dintr-o stanca un arin creste chinuit, inclinat. Crengile de la baza lui mangaie apa Balsei, obligate de adierile de vant.
La cativa metri mai in sus o mierla isi potoleste setea, apoi se arunca toata in apa limpede ca sa se racoreasca. Zboara repede la vederea “intrusilor” speriindu-le si pe cele sapte rate salbatice care se odihneau la vreo 20 de metri mai in sus, ascunse dupa un picior de stanca.
INCONSTIENTA
Apa limpede, aer curat, PET-uri murdare
La intrarea in chei am dat peste doi pescari care se distrau cu vietatile din rau, punandu-le carligul unditei, cu momeala de rigoare, chiar la gura. In unele locuri, apa, de o limpezime rar intalnita, se aduna linistita langa cate-un perete de piatra, formand un mic lac in care erau usor de observat cate un pastrav, un clean sau un rac zbatandu-se sa mai supravietuiasca o zi. “Dac-ar fi sa dau o nota locului asta, n-as putea pentru ca nu exista nota potrivita pentru cat de frumos este”, a spus Maxim Ciula (60 de ani) in timp ce elibera din carligul unditei sale un rac diform (cu un cleste mult mai mare decat celalalt), care se lacomise sa muste rama ce i-a fost aruncata-n cale.
Companionul sau, Doru Parau (tot de 60 de ani), l-a completat: “Amandoi suntem din Orastie, am iesit la pensie si ne-am retras aici. Cheile sunt de-a dreptul splendide. Vara tot aici, la pescuit, suntem noi doi. Dupa ce ne-am mutat la Mada, am mai convins vreo 10 familii sa faca la fel. Nu mai e nicio casa de vanzare aici, acum, si sper sa nici nu mai vina nimeni. Se zice ca vor sa asfalteze drumul, dar nu cred c-ar fi bine, pentru ca s-ar aglomera tot satul, iar pe chei ar fi dezastru, ca romanul e tot roman, arunca orice si oriunde”.
Splendoarea batjocorita
N-am avut nevoie de mai mult de 10 minute de urcus ca sa ne dam seama ca Doru Parau avea dreptate. Intr-o zona turistica inca nepromovata nici macar la nivel judetean, am intalnit, tot cam la 30 de metri, cate un PET. La inceput, am crezut ca recipientele din plastic au fost aduse de apa la inundatiile din 2006, cand Balsa sa umflat peste masura si a provocat multe necazuri prin zona. Bucatile de haine aproape putrezite agatate prin copaci undeva la patru metri deasupra capului pareau un argument suplimentar. Dar urmele unor focuri de tabara de pe malul raului ne-au facut sa-i suspectam atat pe satenii din Balsa, cei care si acum isi arunca gunoaiele “la rau”, cat si pe turistii care se bucura de frumusetea cheilor, lasand la schimb obiecte cu care natura va trebui sa se lupte sute de ani ca sa le descompuna.
E drept insa ca gunoaiele sunt mult mai putine ca-n alte zone turistice si, daca reusesti sa le ignori, urcand pe cursul apei ai parte de alte si alte senzatii greu de descris. Trebuie doar sa fii atent pe unde pasesti, mai ales atunci cand esti nevoit sa mergi prin apa, pentru ca unii bolovani sunt extrem de alunecosi, iar zonele in care poti sa te afunzi inconfortabil de mult in apa sunt destule.
Lupta fara sfarsit
Dupa vreo 45 de minute de mers ne-am apropiat de ultima portiune a cheilor. Versantii se mai indeparteaza unul de celalalt, iar urmele neplacute ale civilizatiei devin mai frecvente. Apa si iarba incearca sa ascunda cate o cizma de cauciuc, un sac din plastic sau o talpa de pantof. Doar un tub roz de fixativ de par marca “Ozon Styling” nu s-a dat batut: statea fixat intre doua pietre chiar in mijlocul raului. Inca putin, si am iesit din Chei.
Abia cand am dat cu ochii de acoperisurile caselor din satul Balsa ne-am dat seama ca raul cu acelasi nume s-a incapatanat din motive doar de el stiute sa nu urmeze cursul firesc al vaii pe care se intinde si drumul, ci a dorit sa-si masoare puterile cu un munte de calcar inalt de 300 de metri. Nu stie nimeni exact cat a durat lupta. Se cunosc doar castigatorul, raul, si minunatul rezultat al victoriei acestuia: Cheile Mazii.
LA PESCUIT. Doi pescari isi incearca norocul intr-o portiune in care apa e mai linistita
DATE TEHNICE
Rezervatie naturala din anul 1979
> Localizare: judetul Hunedoara, comuna Balsa – satul Mada;
> Acces: De pe DN 7, din halta Geoagiu (langa Orastie) spre orasul Geoagiu – 5 kilometri, apoi spre comuna Balsa, inca 10 kilometri, plus 7 kilometri pe drum neasfaltat
> Lungime: Cheile Mazii au o lungime totala de 2,4 kilometri si sunt rezultatul strapungerii versantului vestic al Plesei Mari (712 metri) de catre Valea Balsei.
> Altitudine: Versantul stang al cheilor este dominat de varful Dosu (684 metri), culmea acestuia oferind una dintre cele mai frumoase privelisti asupra Muntilor Metaliferi.
> Protectie: Cheile Mazii au fost declarate rezervatie naturala in 1979, de tip mixt, zona protejata intinzandu-se pe 10 hectare.
> Pitoresc: La iesirea din chei exista, la inceputul veacului, un zagaz care abatea o parte din apa spre o moara aflata in apropiere.
> Alte atractii: Statiunea Geoagiu Bai, agatele de la Techereu, biserica de tip rotonda din orasul Geoagiu
> Cazare: Turistii se pot caza la o pensiune cu 15 locuri in Mada (pret: 50 de lei/persoana/noapte). Unii localnici te lasa sa intinzi cortul in curtile lor.
> Semnal GSM: Vodafone, foarte slab; Orange – inexistent
Sursa: Evenimentul Zilei
Pentru mai multe informatii despre calcar, cheile mazii, diform, hunedoara, iarba, mada, monument al naturii, muntii metaliferi, orange, pensiune, plastic, ploi, razele soarelui, roz, Sara, sofia, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!
Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.
