Lider mondial al luptei impotriva schimbarilor climatice, UE spera sa convinga si restul lumii sa accepte la summitul de la Copenhaga semnarea unui nou acord global privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Liderii europeni spera ca acest acord sa reduca dependenta energetica pe care batranul continent o are fata de Rusia.schimbarea climei

Pe masura ce summitul de la Copenhaga (7-18 decembrie) se apropie, UE isi intensifica eforturile de a convinge liderii mondiali de necesitatea incheierii unui nou acord de mediu, document care sa continue Protocolul de la Kyoto (semnat in 1999, neratificat de toate statele, si care va expira in 2012). S-au facut zeci de intalniri pregatitoare, s-au negociat sute de idei si propuneri si, in ciuda eforturilor diplomatice, lucrurile nu sunt inca prea clare. Bruxelles-ul propune cateva idei simple: reducerea emisiilor de dioxid de carbon pana in 2020 cu 20% fata de nivelul anului 1990; cresterea cu 20% pana in 2020 a ponderii consumului de energie si combustibili proveniti din surse regenerabile; cresterea cu 20% a eficientei energetice; crearea unei piete a carbonului, sa permita statelor neindustrializate, care nu polueaza atat de mult, sa vanda „aer curat” guvernelor cu industrii puternice; sustinerea sau chiar subventionarea economiilor in curs de dezvoltare in asa fel incat cresterea acestora sa nu se faca pe metode traditionale (folosind conbustibili fosili, foarte poluanti), ci cu tehnologii curate; incurajarea cercetarii pentru gasirea de noi tehnologii, foarte putin poluante, care sa reduca treptat, in urmatoarea suta de ani, dependenta omenirii fata de petrol si alti combustibili fosili.

ADAPTARE COSTISITOARE
Studiile arata ca, practic, cresterea temperaturii medii anuale globale cu 1,3 grade Celsius va aduce un infern economic si unul umanitar. Practic, arata expertii europeni, prevenirea acestor fenomene ar fi mult mai usoara, dar si mult mai ieftina decat adaptarea la ele. Cele mai afectate vor fi statele sarace, in special cele din Africa si Asia, care vor suferi in principal din cauza secetei si lipsei apei. Cel mai prestigios document care arata acest lucru este Raportul Stern, elaborat si prezentat in 2006 de echipa politicianul britanic Nicholas Stern. Echipa lordului a aratat ca guvernele lumii vor plati mii de miliarde de euro pentru adaptarea la schimbarile climatice si ca acesti ani sunt ultimii in care omenirea poate incepe in mod serios o actiune impotriva incalzirii globale. Altfel, va fi prea tarziu.

PROBLEMA COMPENSATIILOR
In ciuda acestui mesaj foarte clar, parerile sunt inca impartite, si exista voci critice si in interiorul Uniunii Europene. Prima problema care nu este inca lamurita se refera la compensatiile care ar trebui acordate tarilor mai sarace din Uniune. Cea mai vehementa voce este cea a Poloniei, tara care cere compensatii maxime, aratand ca statele fostului bloc comunist au suferit destul atat in perioada regimurilor totalitare, cat si in perioada de tranzitie de la comunism spre capitalism. Dupa negocieri repetate s-a ajuns la concluzia ca Bruxelles-ul va acorda compensatii de aproximativ 60 miliarde de euro in fiecare an pentru statele est-europene. Cifrele nu sunt, insa, batute in cuie. A doua nemultumire, a carei dimensiune este globala, este aceea a pietei carbonului. Reglementarile precedente, stabilite de Protocolul de la Kyoto, au fost vehement contestate de marii poluatori mondiali, Statele Unite ale Americii, China, India, Rusia, Brazilia. Sistemul creditelor de carbon gandit de europeni nu este acceptat de liderii mondiali, nemultumiti de faptul ca vor trebui sa plateasca prea mult pentru continuarea dezvoltarii. Nu in ultimul rand, chestiunea combustibililor alternativi ridica numeroase semne de intrebare. Preocuparea guvernelor lumii este intemeiata: „daca dorim sa cultivam plante pentru biocombustibili, trebuie sa renuntam mancare. Cu alte cuvinte, la cate terenuri pe care acum le folosim pentru a cultiva plante pentru mancare suntem dispusi sa renuntam pentru a creste plante din care sa obtinem biocombustibili”. Discutiile sunt deschise. Dincolo de interesul pentru ecologie, Europa doreste sa reduca dependenta energetica fata de Rusia. In momentul de fata, mai mult de jumatate din resursele de gaz si petrol folosite de UE provin din Rusia. Este prea mult, mai ales in conditiile in care Rusia poate recurge la santaje de tipul celor de iarna trecuta, cand Moscova a decis sistarea livrarilor de gaze catre Europa prin Ucraina.

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here