Prin incinerare se produc nanoparticule extrem de toxice
Nanoparticulele, uneori denumite si particule ultrafine, sunt acele particule cu un diametru mai mic de 1 micron.
Nanoparticulele se gasesc in jurul nostru inca de la aparitia primei combustii de inalta temperatura care a implicat gaz si motoare diesel, o instalatie alimentata de carbune, titei sau gaze naturale si chiar arzatoare pe lemne. Noutatea o reprezinta nasterea unei noi discipline de studiu, numita nanotoxicologie. Acest nou domeniu de cercetare se leaga de aparitia nanotehnologiei, prin care nanoparticulele au fost adaugate in mod deliberat in medicamente si produse comerciale – de la crema de ras la rachete de tenis. Aceasta a ridicat intrebarea daca nanoparticulele prezinta vreun potential pericol pentru sanatate. Iar raspunsul este ca exista motive serioase de ingrijorare.
Primul motiv esential este ca aceste mici particule pot trece cu usurinta de membrana celulara. Asadar mecanismul de aparare normal care impiedica particulele sa intre in tesuturi nu reuseste sa invinga nanoparticulele. Nanoparticulele din aerul pe care il inspiram poate patrunde prin membrana plamanilor, iar cele din mancare prin membranele tractului gastro-intestinal.
In ambele cazuri nanoparticulele pot ajunge in sange. Odata ce nanoparticulele au intrat in fluxul sanguin, pot circula prin corp si pot patrunde in orice tesut, inclusiv in creier.
Dintre toate sursele de combustie la temperaturi inalte, nanoparticulele provenite din incinerarea gunoiului sunt cele mai periculoase, deoarece sunt cele mai toxice.
In incineratoare intra, in principiu, toate elementele toxice pe care le utilizam in realizarea produselor, fie ca sunt pigmentii sau stabilizatorii din materialele plastice, fie metalele grele din baterii si echipamente electronice ori compusi clorinati, fluorurati sau bromurati folositi in plastice si in produse ignifuge.
Emisiile de nanoparticule ale incineratoarelor nu sunt nici reglementate, nici monitorizate
Exista reglementari ale emisiilor incineratoarelor care se refera numai la particule cu o dimensiune de 10 microni. In unele tari aceste reglementari coboara pana la 2,5 microni. Oricum, fata de nanoparticule, cele supuse reglementarilor sunt ca o ghiulea de tun pe langa un graunte de nisip.
S-a stabilit deja ca incindenta unor boli in marile orase poate fi asociata cu nivelul diferitelor particule in suspensie din aer. Atat morbiditatea (in cazul diferitelor afectiuni pulmonare si cardiace), cat si rata mortalitatii creste proportional cu nivelul particulelor in suspensie. Mai mult, cu cat particulele sunt de dimensiuni mai mici, cu atat relatia de cauzalitate este mai puternica (vezi figura 4.12). Este logic ca situatia sa se inrautateasca, daca se adauga mai multe nanoparticule in acest amestec. Daca se construieste un incinerator intr-un oras deja poluat, e mai mult decat logic ca rata mortalitatii si morbiditatea sa creasca, din cauza nanoparticulelor extrem de toxice pe care incineratoarele le elibereaza. Cu alte cuvinte va inrautati o situatie deja proasta intr-un oras poluat.
Stim deja ca particulele de 10 si 2,5 microni determina cresterea morbiditatii si a ratei mortalitatii in marile orase. Relatia de cauzalitate devine mai si mai solida cu cat sunt mai mici particulele masurate. Astfel putem anticipa faptul ca incineratoarele vor provoca cresterea morbiditatii si ratei mortalitatii in orasele deja poluate.
Cei care promoveaza incinerarea o fac printr-un PR abil (sau bolnav?). Au redus toata discutia asupra acestui subiect intr-o expresie – „morti evidentiate“ (deaths brought forward – DBF). Iata o declaratie pe aceasta tema a reprezentantului unei companii de incinerare:
Este important de subliniat ca riscul de mortalitate si morbiditate cauzat de expunerea prelungita la particule de 10 microni (PM10) este mic si limitat la un segment de populatie, care are deja o sanatate precara. Termenul DBF, prin urmare, nu reprezinta cazuri noi/suplimentare de deces, ci o reducere a sperantei de viata pentru aceea a caror sanatate este deja compromisa.
Ceea ce vor ei sa ne spuna este ca emisiile incineratoarelor nu omoara oameni, doar le scurteaza din viata!
Nanoparticulele sunt greu de capturat
Nanoparticulele sunt atat de mici, incat scapa din aproape toate dispozitivele de control al poluarii aerului. Intrebarea esentiala pentru industria incinerarii este „Cum isi propune un incinerator modern sa captureze/retina aceste particule“? Sau pur si simplu vor sa ignore aceasta intrebare, intrucat emisiile de nanoparticule nu sunt nici reglementate, nici monitorizate? Daca nu detin raspunsuri clare si concrete la aceasta intrebare, atunci aceasta ar trebui sa declanseze principiul precautiei, in special acum cand e disponibila o strategie alternativa prin care se pot obtine rezultate comparabile in reducerea depozitarii gunoiului. Un incinerator modern reuseste sa reduca aproximativ 75% din cantitatea deseurilor care ar trebui depozitate. Fara sa incinereze, in San Francisco se reuseste deturnarea de la rampa a 78% din deseuri.
Autor: Prof. Dr. Paul Connett, unul dintre cei mai cunoscuti experti din lume in chimia mediului si toxicologie, este om de stiinta, autor, activist si protagonist in filme documentare precum ‘’Trashed’’ (2012) si ‘’Zero Waste’’ (2013).
