Conferinta ONU pe tema climei de la Doha s-a incheiat cu un acord care salveaza protocolul de la Kyoto, deocamdata singurul plan pentru combaterea schimbarilor climatice care impune reguli din punct de vedere legal. Importanta acordului este, insa, mai mult simbolica, pentru ca se angajeaza sa-l respecte tari care luate la un loc sunt responsabile pentru doar 15% din gazele cu efect de sera.
Cele aproape 200 de tari membre ONU au decis cu mare greutate dupa 15 zile de negocieri sa prelungeasca pana in 2020 protocolul care era pe cale sa expire. Doar Uniunea Europeana, Australia si alte cateva tari industrializate se angajeaza sa reduca nivelul emisiilor poluante. Insa ele sunt responsabile de doar 15% din totalul emisiilor. Rusia, Japonia si Canada s-au retras, iar Statele Unite, poluatorul numarul doi al lumii, nu a ratificat protocolul de la Kyoto.
O realizare notabila este ca, pentru prima oara, s-a hotarat la summitul de la Doha ca tarile bogate trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru noxele emise si sa compenseze tarile sarace pentru efectele asupra climei. Bogatii sunt „incurajati” sa stranga un ajutor de cel putin 10 miliarde de dolari pe an pana in 2020 – anul cand un nou tratat global ar trebui sa intre in vigoare. Acesta ar urma sa constranga legal toate tarile lumii, bogate si sarace, sa ia masuri.
Banca Mondiala a emis recent un raport despre ce se va intampla daca guvernele nu vor face nimic. Este un scenariu apocaliptic, intitulat „Opriti caldura!” si potrivit caruia daca temperatura medie anuala pe Terra va creste cu patru grade ar trebui sa ne asteptam la furtuni devastatoare, seceta, canicula si recolte distruse, orase si chiar tari intregi inundate.
