Pulverizarea unor particule in stratosfera scade temperatura aerului, dar distruge stratul de ozon
Una dintre metodele de racire artificiala a Pamantului e contestata de ecologisti. Sulful aruncat in atmosfera distruge protectia Terrei fata de ultraviolete.
In opinia unor cercetatori, injectarea cu particule de sulf a stratosferei este tot o forma de poluare. Si, ca orice inginerie climatica, metoda prezinta si aspecte negative care trebuie foarte atent evaluate inainte de a fi aplicata.
Intr-un studiu publicat in „Science Express”, cercetatorul Simone Tilmes, de la National Center for Atmospheric Research (NCAR), afirma ca „refacerea gaurii din stratul de ozon de deasupra Polului Sud ar putea fi incetinita cu cateva decenii, iar deasupra Polului Nord s-ar produce pierderi semnificative de ozon, daca asupra acestor zone ar fi utilizata metoda injectarii stratosferei cu particule de sulf”.
Modelul eruptiilor vulcanice
Ideea injectarii unor mari cantitati de particule de sulf in stratosfera este analizata de Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel, si de alti cercetatori. In opinia lor, procedeul ar trebui utilizat cu regularitate, impreuna cu metodele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.
Sustinatorii metodei s-au inspirat de la un fenomen natural observat in timpul marilor eruptii vulcanice din trecut. Particulele de sulf eliberate in timpul eruptiei au determinat o racire considerabila la suprafata pamantului.
Reversul medaliei
La randul lor, Simone Tilmes si echipa de cercetatori de la NCAR au observat ca utilizarea acestei metode, la poli, ar putea avea consecinte total nedorite, din cauza temperaturilor scazute din stratosfera polara.
Sub efectul acestor temperaturi scazute, particulele de sulf determina in atmosfera o acumulare de gaze cu continut mare de clorofluorocarbon, cunoscute ca „CFC”, care au un mare efect distructiv asupra stratului de ozon.
Stratul de ozon, doar un sfert
Se estimeaza ca, in urmatoarele decenii, injectarea stratosferei cu particule de sulf ar putea distruge stratul de ozon de la Polul Nord, intr-o poportie care ar putea varia intre un sfert si trei sferturi din grosimea sa actuala.
Ceea ce va afecta intreaga emisfera nordica. Dupa cum se stie, in ultimii ani, gaura din stratul de ozon de deasupra Polului Nord, a carei dimensiune era, in 2006, de aproximativ 29,5 milioane de kilometri patrati, s-a redus, in 2007, la 23 milioane de kilometri patrati, ca urmare a masurilor luate prin Protocolul de la Montreal, semnat de 190 de state, de reducere a emisiilor de gaze „CFC”, cu efect distructiv asupra stratului de ozon.
Evolutia din ultimii zece ani arata ca gaura de ozon (de culoare albastra) a scazut
Refacerea ar putea fi oprita
Stratul de ozon s-a mai refacut si deasupra Europei de Nord, a sudului Rusiei, a sudului Frantei, in nordul Peninsulei Italice si deasupra Argentinei. Daca oamenii de stiinta ar fi de acord cu introducerea procedeului injectarii in stratosfera a particulelor de sulf, acest proces pozitiv, care de abia a inceput sa se manifeste, s-ar putea intrerupe.
Si noi gauri ar aparea in stratul de ozon din atmosfera. Ceea ce ar creste gradul de expunere a vietii de pe Terra, efectul distructiv al ultravioletelor solare.
Injectarea cu sulf subtiaza stratul de ozon
Relatia care se petrece in atmosfera intre particulele de sulf si ozon a fost stabilita de cercetatorii de la NCAR, prin combinarea masuratorilor experimentale si a simularilor pe computer
Daca se folosesc particule mici de sulf, s-a estimat o reducere a stratului de ozon din emisfera nordica cu 100-230 Unitati Dobson, in conditiile in care grosimea sa actuala este de 300-450 Unitati Dobson
In cazul utilizarii particulelor mari de sulf, stratul de ozon s-ar subtia cu 70-150 Unitati Dobson
Nevoia unor teste si simulari complexe
Ross Salawitch, de la Universitatea din Maryland, coautor al studiului de la NCAR, a subliniat faptul ca toate controversele stiintifice legate de metoda injectarii in atmosfera a particulelor de sulf „evidentiaza cat de subtila si complexa este legatura dintre procesul incalzirii globale si subtierea stratului de ozon”.
Ea a precizat ca, daca pana acum, aceste doua subiecte erau tratate in mod separat, in prezent, toti cercetatorii recunosc ca este stringent necesar ca tot ce tine de schimbarile climatice si de influentele asupra mediului sa fie analizate in toate corelatiile si interdependentele dintre ele.
„Aplicarea metodelor de inginerie climatica trebuie sa se faca dupa ce sunt testate toate ipotezele si dupa ce s-au facut studii si simulari aprofundate”.
Incalzirea globala si subtierea stratului de ozon trebuie studiate impreuna, ca fenomene profund intercorelate
Ross Salawitch,
profesor la Universitatea din Maryland
Sursa: Adevarul
