Nevoia de simplificare si eficientizare a legislatiei comunitare relevante a condus la o noua amendare a Directivei privind evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului (Directiva EIA), intrata in vigoare la 15 mai 2014. Statele membre trebuie sa asigure implementarea noilor reglementari pana la data de 16 mai 2017. O buna parte din modificarile aduse reflecta dorinta de a atinge un grad mai mare de uniformizare si coordonare a abordarilor statelor membre cu privire la evaluarea efectelor proiectelor asupra mediului, dupa cum au declarat pentru PUTEREA reprezentantii Casei de avocatura PeliFilip.
„Spre exemplu, Directiva EIA in forma recent amendata ofera in continuare autoritatilor relevante din statele membre posibilitatea de a decide, de la caz la caz, necesitatea parcurgerii evaluarii de impact asupra mediului. Cu toate acestea, in incercarea de remediere a modului neuniform in care acest principiu a fost aplicat pana acum, Directiva EIA a fost modificata in sensul detalierii anumitor criterii ce urmeaza a fi aplicate in legatura cu o astfel de evaluare”, spune avocatul Anca Mitocaru, de la Casa de avocatura PeliFilip.
S-a clarificat totodata ca evaluarea cumulativa va avea in vedere atat proiectele existente, cat si pe cele aprobate, precum si faptul ca evaluarea impactului asupra mediului va fi facuta tinand cont de toate fazele proiectului, inclusiv construire, functionare si, dupa caz, demolare.
De asemenea, au fost stabilite noi praguri si criterii, precum evaluarea riscurilor de accidente majore si/sau dezastre conform cunostintelor stiintifice. Intentia de principiu este de a asigura ca evaluarea impactului asupra mediului va fi considerata necesara de catre autoritatile relevante numai in legatura cu proiectele ce pot avea un impact semnificativ asupra mediului.
„In incercarea de a evita parcurgerea evaluarii de impact asupra mediului pentru aceeasi activitate in vederea satisfacerii cerintelor mai multor reglementari la nivel comunitar si/sau national privind protectia mediului, Directiva EIA amendata indeamna statele membre sa depuna eforturi in vederea parcurgerii unei singure evaluari. Astfel, statele membre au posibilitatea instituirii de proceduri coordonate sau comune, iar Comisia Europeana si-a luat angajamentul de a furniza orientari care sa faciliteze pregatirea acestora”, a mai spus Anca Mitocaru.
Cu privire la proiectele cu impact transfrontalier, amendamentele recente la Directiva EIA prevad posibilitatea instituirii unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului coordonate, putandu-se ajunge chiar la instituirea unui organism comun si a unei proceduri unice, in special pentru asigurarea desfasurarii consultarilor publice.
„Amendamentele la Directiva EIA mai acopera aspecte precum imbunatatirea accesului publicului la informatii privind mediul prin punerea acestora la dispozitie si in format electronic sau asigurarea obiectivitatii autoritatilor competente prin separarea functionala a acestora de initiatorii proiectelor. De asemenea, sunt instituite termene in care autoritatile competente trebuie sa decida asupra necesitatii parcurgerii procedurii de evaluare, respectiv, ca regula, maximum 90 de zile de la transmiterea de catre initiator a informatiilor complete, respectiv minimum 30 de zile pentru consultarea publicului cu privire la rapoartele de evaluare. In lumina acestor amendamente, termenul actual de minimum 20 zile ce asigura consultarea de catre public a rapoartelor de evaluare va trebui extins”, spune la randul sau avocatul Cristina Barticel.
Fracturarea hidraulica, un aspect sensibil
Amendamentele recente la Directiva EIA nu acopera insa unele aspecte a caror reglementare ar fi putut aduce un plus de claritate in legislatia privind impactul proiectelor asupra mediului.
Printre acestea se numara practica „felierii” proiectelor si aspectele privind metoda fracturarii hidraulice. Astfel, desi s-a notat de catre Comisia Europeana prin raportul inaintat Consiliului, Parlamentulului European, Comitetului Economic si Social European si Comitetului Regiunilor privind aplicarea si eficacitatea Directivei EIA ca, in practica, proiectele sunt uneori impartite in doua sau mai multe componente, astfel incat nici una dintre acestea sa nu necesite parcurgerea evaluarii impactului asupra mediului, amendamentele aduse Directivei EIA raman tacute cu privire la aceasta problema.
„In ceea ce priveste tehnologiile noi precum cele care presupun folosirea metodei fracturarii hidraulice, variantele intermediare ale amendamentelor la Directiva EIA propuneau incadrarea automata a acestor activitati in randul celor care necesita parcurgerea evaluarii de impact asupra mediului. Cu toate acestea, in varianta finala a Directivei EIA amendata, s-a renuntat la aceasta modificare. Abordarea pare a fi in aceeasi nota cu decizia Comisiei Europene de a nu crea un cadru legislativ specific acestor activitati, ci trasarea unor principii minime, avand caracter de recomandare”, a adaugat Cristina Barticel.
Amendamentele recente aduc o serie de clarificari binevenite in legatura cu probleme pe care practica de pana acum in domeniul evaluarii impactului asupra mediului le-a demonstrat relevante. Pe de alta parte, ramane de vazut daca tacerea acesteia in ceea ce priveste aspecte precum unele tehnologii noi si practica „felierii” proiectelor pentru a prezenta un impact restrans asupra mediului se vor dovedi cea mai buna alegere pe termen lung.
