Pe un ogor de la marginea Balotestiului, timp de doua saptamani, in august 2009, a stralucit, cu raze argintii, ceva urias. Era „vila din tabla” de 1,4 mm grosime, inainte de a fi fost invelita cu polistiren. Casa rezista la uragane de gradul 5 si cutremure de 9 grade pe scara Richter. E garantata „lifetime” 
Mai intai de toate, „vila din tabla” e un produs cat se poate de „eco”. O vila „la argintiu”, fara finisaje interioare-exterioare, e de cinci ori mai usoara decat una inaltata din caramida si beton: „La o casa din zidarie, probabil ca vorbesti de cel putin 100 tone de materiale de constructii pentru 164 mp construiti, numai pentru structura, fara finisajele interioare. Numai pe partea de transport de la fabrica pana pe santier, o asemenea cantitate de material inseamna o multime de combustibil, poluare si efort. In schimb o vila pe structura metalica, cu fundatie cu tot, cantareste 20 tone. Cu un TIR de materiale am ridicat casa”, explica dezvoltatorul proiectului de 82 de case pe structura de tabla de otel, israeliano-canadianul Danny Rosenbluth, de la Arh Ventures.
Argumentele eco nu se opresc aici: „Constructia cu otel e foarte utila pentru mediu. 88 % din otelul pe care-l folosim e reciclat. Luam masini vechi, le topim si le transformam intr-o casa. In schimb, cand folosim ciment, marea majoritate a materialului e material nou, extras din pamant si prelucrat prin coacerea si macinarea rocilor. Fabricarea cimentului este una din cel mai mari surse de emisii de CO si CO2 din lume, care se regaseste in costuri ale sanatatii noastre. Partea -eco- a casei e o valoare adaugata de care oamenilor le place sa auda. Exact ca si cum as cumpara o Toyota Prius care e si frumoasa, consuma putin, dar e si prietenoasa cu mediul, dar in primul rand vreau sa vad ca e o masina buna, o casa buna”. Tarile in care a prins cel mai bine conceptul de casa din tabla sunt SUA, Canada si Australia, in Statele Unite aproximativ 10% din locuintele monofamiliale fiind de acest tip.
O vila de 328 m2 – ridicata „la argintiu” de patru oameni
Peretii sunt ridicati din panouri din tabla groasa de 1.4 milimetri, cu imbinare tip nut-feder la capete. Planseele sunt facute din grinzi de tabla. Rolul muncitorilor e sa asambleze acest lego urias si usor si sa-l fixeze prin nituire si insurubare. Privita in ansamblu, munca santieristilor la o „vila din tabla” seamana mai mult cu cea a unor rigipsari decat a unor constructori de case, doar ca profilele sunt suficient de groase, ca atunci cand locatarii casei pasesc sau topaie pe planseul dintre etaje, sa aiba impresia ca au sub ei o placa rigida de beton: „-E podeaua de beton?- e prima intrebare care ne-o pun oamenii, insa trebuie sa treaca de faza asta si sa inteleaga ca otelul poate sa fie la fel de rezistent, de silentios si de rigid ca betonul”.
Partea de structura a unui duplex cu doua nivele si suprafata desfasurata de 328 m2 e ridicata de patru oameni in doar doua saptamani (inclusiv descarcatul din camion), cu conditia ca fundatia sa fi fost turnata in prealabil.
Ceea ce omul a cladit in 10 zile lucratoare, naturii ii ia 100 de ani sa erodeze: „Noi o garantam lifetime. Durata de viata a caselor pe structura metalica e intre 50 si 100 de ani. Soarele, vantul, frigul au clar o influenta asupra elementelor constructive, ca e vorba de lemn, de fier, de beton. Mama natura e mai puternica decat orice lucrare a omului”. Investitorul avertizeaza insa ca spre deosebire de casele pe structura din tabla, in cazul betonului si zidariei efectele trecerii timpului sunt mai puternice: „Sa nu uitam ca betonul e poros, apa patrunde in interiorul porilor, si in procesul de inghet apa isi mareste volumul, actionand ca niste pene microscopice, care forteaza structura si duc la aparitia de microfisuri in beton. De aceea daca te uiti la case care acum au 300 de ani, nu vrei sa traiesti in ele”. De aceea dezvoltatorul israelian considera mentalitatea romaneasca „fac casa cu pereti cat mai grosi care merge pe principiul ca o las nepotilor”, depasita.
Secretul care face o vila din tabla durabila in timp e pe de-o parte utilizarea otelului galvanizat, care rezista la coroziunea provocata in mod normal otelului de vaporii de apa, dar si izolatia exterioara cu polistiren: „metalul laminat are mici variatii de volum la schimbari bruste de temperatura. De exemplu, pentru treceri ale temperaturii exterioare de la -25 grade la +25 grade, dilatarea elementelor de structura e de ordinul micrometrilor, nici macar al milimetrilor, spre deosebire de casele din lemn, la care, din cauza umiditatii si a caldurii, lemnul se dilata si se contracta si in 10-20 de ani prinderile incep sa slabeasca”. Si, esential, spre deosebire de casele „americane”, pe structura de lemn, care sunt foarte vulnerabile la atacul rozatoarelor, care-si fac cuiburi intre pereti, in cazul vilei din tabla „creezi ceva aproape sigilat. Peretii sunt inchisi de jur imprejur cu tabla si casa se comporta ca o cutie inchisa”.
Tremura, dar nu se lasa pusa la pamant de cataclisme
Cum stricaciunile cele mai grave sunt provocate de furiile naturii, luam un studiu ipotetic de caz, facut de Mircea Savu, arhitectul care a proiectat vilele din tabla: „Metalul e o structura, maleabila, are noduri flexibile, n-are noduri rigide si in caz de seism automat, o asemenea casa e mult mai stabila. Cand o casa se misca la un cutremur puternic, se presupune ca mi se produc avarii structurale. La o casa din caramida ele sunt ireversibile, betonul cand s-a fisurat, nu mai ai ce sa-i faci. La o casa din metal avariile nu apar in structura ci ii apar pe elementele de finisaj. Sa repari o casa din otel e usor. Dai jos rigipsul, intaresti stalpii si grinzile.si chiar daca mie mi se misca un colt, e foarte usor sa adaugi elemente suplimentare pentru ranforsarea structurii de rezistenta. La casa de caramida, asta e: cand casa e terminata, nu mai ai ce face cu ea”. Danny Rosenbluth mai aduce un argument pro-tabla: „Ca sa nu mai vorbesc de felul in care se construiesc acoperisurile in Romania, pe structura de lemn, ceea ce face ca in cazul unui cutremur acoperisul sa se dezmembreze primul. Cand e un acoperis de otel, structura e complet conectata”.
Locatarii acestor vile – romanii cosmopoliti, care au vazut lumea
Nisa careia i se adreseaza vilele pe structura din tabla zincata sunt progresistii: „Oamenii au o conceptie gresita despre ce cred romanii. Romanii nu sunt atat de traditionalisti pe cat cred unii ca sunt. Romanii nu se tem sa mizeze pe noile tehnologii. Asa cum oamenii nu mai folosesc linii de telefonie fixa, ci si-au luat un telefon mobil, cred ca oamenii au inteles ca nu mai trebuie sa construiasca ca acum 70 de ani”. Mai concret: „Cei pe care noi ii targetam sunt cei foarte educati, care vin in marea majoritate din multinationale sau au afacerea lor, acei -man of the world-, oameni care au vazut lumea si beneficiile acestui sistem”. Avantaje care, traduse in cifre, inseamna pret de achizitie mai mic cu 10%, suprafata utila in raport cu cea construita (din cauza ca peretii sunt mai subtiri decat cei de zid) cu 10-15% mai mare (castigul e o camera mica spre medie per vila) si consumuri reduse la jumatate cu incalzirea (din cauza ca peretii de tabla sunt captusiti pe interior cu 15 cm de vata minerala si pe exterior cu 10 cm de polistiren). Singurul pericol care i-ar putea paste pe proaspat casatoritii cosmopoliti si cu 2000 euro venit lunar, in cazul in care vor sa opteze pentru o astfel de locuinta, e ca risca sa primeasca pe langa traditionala urare: „Casa de piatra!” si modernista „Casa de tabla!”.
Sursa: Gandul
