La un an de la infiintarea Organizatiei natiunilor Unite, Adunarea Generala a creat, la data de 11 decembrie 1946 si organizatia pentru copii, UNICEF, mandatata sa promoveze protectia drepturilor copiilor, sa contribuie la satisfacerea nevoilor de baza ale acestora si sa mareasca posibilitatile copiilor de a-si valorifica la maxim potentialul.
Primul pas facut de UNICEF la 20 noiembrie 1959, emiterea Declaratiei Drepturilor Copilului. De atunci, ziua de 20 noiembrie este Ziua Universala a Drepturilor Copilului. In preambului aceste declaratii stau scrise urmatoarele:
„Omenirea este datoare sa ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit”.
20 de ani mai tarziu, in 1979 — Anul Copilului —, a fost propus ca aceastaDeclaratie, care nu cantarea mai mult decat o simpla recomandare, sa fie extinsa si facuta obligatorie pentru toate tarile membre ale Organizatiei Natiunilor Unite. Dupa alti 10 ani, in urma unor negocieri extrem de anevoioase, Conventia cu privire la Drepturile Copilului cuprinzand 54 de articole a fost in sfarsit adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite. Aceasta Conventie a fost semnata in de peste 180 de state.
Principiile Declaratiei Drepturilor Copilului
Articolul 1: Copilul se va bucura de toate drepturile stabilite de aceasta Declaratie. Orice copil, fara absolut nici o exceptie, se va bucura de aceste drepturi, fara nici o distinctie sau discriminare rasiala, sexuala, de limba, religioasa, politica sau din alte motive, origine nationala sau sociala, proprietate, nastere sau alt statut, al lui sau al familiei.
Articolul 2: Copilul se va bucura de o protectie speciala, si va primi oportunitati si facilitati, prin lege sau prin alte metode, pentru a-l ajuta sa se dezvolte fizic, mental, moral, spiritual si social intr-o maniera sanatoasa si normala si in conditii de libertate si demnitate. La promulgarea legilor ce vin sa indeplineasca acest scop, cele mai bune interese ale copilului vor avea prioritate.
Articolul 3: Copilul va avea dreptul prin nastere la un nume si o nationalitate.
Articolul 4: Copilul se va bucura de securitate sociala. El va avea dreptul sa creasca si sa se dezvolte sanatos; in acest sens, o atentie si protectie speciala vor fi acordate mamei si copilului, incluzand ingrijiri adecvate pre-natale si post-natale. Copilul va avea dreptul la nutritie, gazduire, recreere si servicii medicale adecvate.
Articolul 5: Copilul cu handicapuri fizice, mintale sau sociale va avea parte de tratamentul, educatia si ingrijirile speciale cerute de conditia lui speciala.
Articolul 6: Copilul are nevoie pentru o dezvoltare deplina si armonioasa de dragoste si intelegere. Atunci cand este posibil, el va creste in grija si responsabilitatea parintilor sai, si, in orice caz, intr-o atmosfera de afectiune si de securitate morala si materiala; un copil de varsta firava, cu exceptia circumstantelor exceptionale, nu va fi separat de mama sa. Societatea si autoritatile publice vor avea datoria sa extinda ingrijirea particulara asupra copiilor fara familie si asupra celor fara mijloace adecvate de intretinere. Statului va aloca sume de bani si alte forme de asistenta pentru intretinerea copiilor din familiile mari.
Articolul 7: Copilul are dreptul la educatie, care trebuie sa fie gratuita si obligatorie, cel putin in ceea ce priveste nivelele elementare. El va primi o educatie care ii va dezvolta cultura generala si ii va permite, in baza oportunitatilor egale, sa-si dezvolte abilitatile, judecata proprie si simtul de responsabilitate morala si sociala, pentru a deveni un membru util societatii. Cele mai bune interese ale copilului vor fi principiul calauzitor pentru cei responsabili de educarea si formarea sa; aceasta responsabilitate apartine in primul rand parintilor lui. Copilul va avea drepturi depline la joaca si recreatie, care vor trebui orientate catre aceleasi scopuri ca si educatia; societatea si autoritatile publice vor depune toate eforturile in vederea promovarii acestui drept.
Articolul 8: Copilul se va numara printre primii care vor primi protectie si ajutor.
Articolul 9: Copilul va fi protejat impotriva tuturor formelor de neglijenta, cruzime si exploatare. El nu va fi, sub nici o forma, obiect de trafic. Copilul nu va fi angajat inainte de implinirea unei varste minime adecvate; in nici un caz el nu va fi obligat sau nu va putea dobandi permisiunea sa se implice in activitati care i-ar putea prejudicia sanatatea sau educatia sau care ar putea interfera cu dezvoltarea sa fizica, mentala sau morala.
Articolul 10: Copilul va fi protejat de practicile care ar putea implica discriminari rasiale, religioase sau de orice alt fel. El va fi crescut in spiritul intelegerii, tolerantei, prieteniei intre oameni, al pacii si infratirii universale, si avand constiinta deplina ca energia si talentele sale trebuie puse in slujba semenilor sai.