Actiunile omului transforma anual in desert 12 milioane de hectare de teren agricol, un calcul care se face de la inceputul anilor 1980, ceea ce presupune ca, de la acea data, planeta a pierdut in ritm anual 1% din terenurile sale fertile, a declarat secretarul executiv al Conventiei ONU de Lupta impotriva Desertificarii (UNCCD), Luc Gnacadja, intr-un interviu publicat de EFE. Gnacadja a subliniat ca degradarea pamanturilor este „principala provocare de mediu a erei noastre” si „principala amenintare la bunastarea globala”.
Secretarul executiv al UNCCD, aflat in vizita la Madrid, a sustinut ca desertificarea este principala cauza a faptului ca peste un miliard de oameni la nivel mondial traiesc in saracie, deoarece nu pot cultiva pamant si nu au acces la apa. Acest „miliard de oameni uitati” locuiesc in majoritate in zonele cele mai sarace din Africa si Asia. „Þarile dezvoltate au crezut in mod traditional ca desertificarea este ceva ce se petrece in zone indepartate si ca a o combate nu le va aduce niciun beneficiu; din acest motiv, ani la rand au refuzat sa dezvolte mecanisme de finantare pentru a o opri”, a explicat Gnacadja, fost ministru al mediului in Benin. Oficialitatea ONU considera ca un astfel de mod de gandire este complet gresit: „Degradarea solului nu doar sporeste saracia si mortalitatea infantila la nivel local, ci afecteaza oceanele si bunastarea globala”. In acest sens, Gnacadja a amintit ca desertificarea este una dintre principalele cauze ale imigratiei masive din tarile sarace si ca „solutia nu este ridicarea de ziduri in jurul Europei pentru ca imigrantii din Africa sa nu mai poata sosi, ci oferirea de ajutor pentru solutionarea problemelor (acestor oameni) ca sa nu mai aiba motive sa emigreze”.
Pentru a convinge tarile ca trebuie sa treaca la fapte, Gnacadja propune doua formule, dintre care una presupune o discutie „in termeni macroeconomici despre mediul inconjurator”. Drept exemplu ofera cazul Nigeriei, unde cautarea alternativelor la pasunatul masiv care distruge pamanturile presupune un cost de 50-200 de dolari pe hectar, in timp ce operatiunile de recuperare a calitatilor agricole ale acestor terenuri ar costa 1.100 de dolari pe hectar. „Costul pasivitatii este infinit mai mare decat costul actiunii”, insista Gnacadja. „Evidentele m-au convins ca a combate degradarea terenurilor este sinonim cu a lupta impotriva saraciei si a insecuritatii alimentare si cu promovarea cresterii economice”, spune secretarul executiv al UNCCD.
