In 1964, un tanar geolog din Nevada a descoperit cel mai batran organism de pe Pamant, dupa ce tocmai il…. omorase. Tanarul se numea Donald Rusk Currey si era inca student. Pomul pe care il taiase facea parte din specia Pinus Longeva.
Aflat intr-o padure din Wheeler Peak, pomul avea nu mai putin de 5.000 de ani.
Dar cum putea ca un „copacel” inrudit cu pinul, care avea o inaltime de numai 6 metri, sa fie cel mai batran organism de pe Terra si sa intreaca in vechime imensii sequoia?
Longevitatea organismelor din Marele Bazin (Great Basin) a fost scoasa la lumina pentru prima oara de doctorul Edward Shulman in 1950. Acesta a socat comunitatea stiintifica de la acea vreme, care credea ca vechimea unui organism este direct proportionala cu marimea lui.
Shulman a prelevat in mod sistematic mostre din regiunea respectiva, pe care ulterior a reusit sa le dateze. Intr-un studiu publicat de National Geographic in 1958, omul de stiinta a dezvaluit faptul ca unele organisme aveau varste de pana la 4.000 de ani. Analiza lui Shulman sustinea ideea ca „adversitatea naste longevitate”. Mai exact, conditiile dure in care copacul a fost nevoit sa-si duca existenta l-au facut mai rezistent.
Acesti pini „traiesc” la altitudini ridicate, lemnul lor fiind dens si mult mai rezistent la microbi si eroziune decat alte tipuri de lemn. „Copacii cresc timp de 1.000 de ani si de abia apoi incepe procesul de imbatranire”, a declarat un cercetator din cadrul Universitatii Arizona.
Dar batranii pini au si alti dusmani in afara de om: gandacii de pini si o ciuperca mortala numita „rugina de pin”. La acesti dusmani naturali se adauga si schimbarile accelerate ale climei.
Mai multi activisti care incercau sa realizeze un parc natural in zona Marelui Bazin (Great Basin) au poreclit cei mai impresionanti copaci din zona. Astfel, batranul pin a devenit „Prometheus”, dupa numele eroului din mitologia greaca care a furat focul de la zei si l-a dat oamenilor.
