Fostii mineri din Rosia Montana povestesc, la batranete, cum se practica meseria pe care o incepeau inca de la 13 ani. De mici si-au castigat banii de pe urma minereurilor. Si asa au tinut-o intreaga viata, din blestemul sau norocul de a se naste intr-o zona plina cu metale pretioase.
rosia montana
Pana in 1948, cand statul socialist a nationalizat toate minele din Rosia Montana, acestea apartineau fie statului, fie proprietarilor privati carora le-au fost concesionate anumite zone in scopul exploatarii miniere.

Cand copiii localnicilor ajungeau pe la varsta de 13, 14 ani, parintii ii “angajau” in propria mina, daca erau proprietari privati, sau in minele care apartineau “vecinilor”.

La 79 de ani, Carol Mignea isi aminteste bine acea perioada, in care principala sa indeletnicire era sa transporte minereurile extrase din subteran pana la instalatia de macinare a acestora.

“Parintii ne foloseau drept angajati”, spune amuzat “nenea” Carol, cum il striga localnicii. “Coboram in subteran cu niste cosuri in spate pe care, dupa ce le urcam pline cu minereu la suprafata, le puneam pe spinarea magarusilor”, povesteste el.

De mici castigau bani prin munca

“La manat de minereuri”. Asa se numea prima ocupatie a copiilor nascuti pe pamanturi care mustesc de metale pretioase. Primeau si recompensa pentru asta, ca sa fie si ei in rand cu lumea.

Vreo 350 de lei primeau pe saptamana, ceea ce in zilele noastre ar echivala cu o suma de 15-20 de lei. Ziua copiilor era plina. Faceau si scoala pana la pranz, patru ore pe zi.

“Mergeam acasa sa mananc ceva ca sa prind forta si pe la ora 2:00 dupa-amiaza, dupa ce-mi faceam si lectiile gata… la manat! Avea tata o vorba: hai, mai iute cu mancarea, mai iute cu lectiile si haida iute la manat!”, isi aminteste Mignea.

Dupa ce ajungeau pe la 15 ani, copiii erau dusi de parinti in mina. “Pentru a ne initia in tainele mineritului”, mai spune batranul Mignea.

“Incepeam sa facem operatiuni usurele, ni se arata cum se taie minereul, cum se face o galerie, cum identificam zacamintele”, spune “nenea” Carol.

Pana la 22 de ani a urmat o scoala profesionala si apoi, dupa armata, o scoala tehnica de maistri in minerit. Acolo a invatat ceea ce a profesat ulterior, la Mina Rosia Montana: meseria de maistru in electromecanica miniera.

Greutatile au aparut incepand cu 11 iunie 1948, cand toate minele private au trecut in proprietatea statului, potrivit batranului care isi aminteste obsesiv aceasta data: “A zguduit soarta tuturor familiilor.

Tata fusese proprietar de mina. Depindeam de stat acum, procesele de exploatare miniera s-au mecanizat tot mai mult, asa ca multi au trebuit sa plece in alte comune din cauza reducerii locurilor de munca”. Pentru Mignea aceasta a fost perioada care i-a marcat cel mai puternic existenta.

Prin trecerea la mineritul industrial, gestionat exclusiv de stat, s-au pierdut in proportie considerabila componentele fizice specifice asezarilor miniere: steampurile (masini folosite in trecut pentru sfaramarea minereurilor aurifere) au fost distruse, canalele de dirijare a apei au fost dezafectate, iar multe locuinte au disparut.

Inventarea dinamitei a usurat munca minerilor

Dupa 21 de ani de minerit, Valentin Rus povesteste despre indeletnicirile oamenilor care si-au petrecut toata viata pe teritorii destinate exploatarii de minereuri.

Zonele miniere erau perforate pentru ca in gaurile respective sa se impuste dinamita care genera explozia si implicit spargerea rocilor. Acestea erau transportate cu ajutorul unor vagoane pana la steampurile unde erau macinate ulterior.

“Aceste utilaje functionau pe baza unui sistem asemanator morilor de apa”, spune Rus. Prin rotirea lor, generata de apa, se puneau in miscare “sagetile”, niste pari de lemn prevazuti la capete cu metale, care sfaramau rocile. Galeriile subterane erau completate la suprafata de un sistem complex de instalatii de prelucrare a minereului.

Lacurile de acumulare create, numite tauri, alimentau firele de apa din vai, unde erau amplasate steampurile. Abia in 1970, prin trecerea la mineritul industrial, s-au dezvoltat exploatarile miniere de suprafata din Rosia Montana. Minerii nu mai lucrau in galerii, ci in cariere.

Minerii primeau un salariu saptamanal, pe luna revenindu-le circa 8 milioane de lei vechi, mai precizeaza Rus.
Pana in anul 1866, cand Alfred Nobel a inventat dinamita, minele erau exploatate prin eforturi uriase, doar cu dalta si ciocanul, mentioneaza Rus.

Tranzitie

Odata cu trecerea la mineritul industrial, gestionat exclusiv de stat, s-au pierdut in proportie considerabila componentele fizice specifice asezarilor miniere: steampurile (masini folosite in trecut pentru sfaramarea minereurilor aurifere) au fost distruse, canalele de dirijare a apei au fost dezafectate, iar multe locuinte au disparut.

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here