Apa intre necesitate si conflict

0
641

Apa reprezinta pentru omenire esenta intregii sale existente. Elemente precum apa, aerul, stratul de ozon sunt idisolubil legate de perpetuarea speciei umane, iar aletarea acestora nu ar duce nicaieri altundeva decat la extinctie. Daca pana mai ieri apa nu constituia o problema, cel putin pentru lumea civilizata, acum incepem sa ne punem tot mai mult problema resurselor de apa potabila. Apa nu mai trebuie inteleasa doar ca o resursa naturala, menita a satisface nevoi umane primare, ci dobandeste noi valente, transformandu-se intr-o arma, „foarte” persuasiva indreptata impotriva celor care nu dispun de ea in cantitati indestulatoare.Acest articol incerca sa surprinda diverse aspecte legate de utilizarea plurivalenta a acestei resurse, de schimbarile afectatiei acesteia, evidentiind modul in care apa se poate transforma din simpla resursa intr-o arma in razboiul mileniului trei.

Traim intr-o lume civilizata sau cel putin asa ne place sa credem, iar accesul la apa reprezinta un drept fundamental al omului de care noi oameni ai civilizatiei mileniului trei consideram ca se bucura toti locuitorii palnetei albastre. Zilnic deschidem robinetul, ne potolim setea savurand un pahar cu apa rece, totul facand parte din cotidianul nostru. Trebuie inteles inca de la inceput ca apa reprezinta o resursa la care toti oamenii si toate popoarele ar trebui sa aiba acces neingradit, spunem ar trebui deoarece in realitate nu prea se intmpla acest lucru. O mare parte din populatia planetei sufera de o criza a apei. Fenomenele negative ce au rascolit planeta ne face sa ne intrebam daca resursele de apa dulce se afla inca in siguranta. Lipsa precipitatiilor, poluare excesiva, cresterea zonelor industriale, a conflictelor militare, a suprafetelor din agricultura ce trebuie irigate sunt doar cativa dintre factorii care se rasfrang asupra acestei atat de importante resurse.

Apa a inceput sa dobandeasca noi valnete. Ne punem intrebarea daca acaeasta resursa poate fi utilizata ca arma, sau politica de constrangere in conflictele secolului al XX-lea. Daca marile batalii se purtau in general pentru cucerirea de noi teritorii, conflictele pentru apa au existat si continua sa existe de-a lungul istoriei, dar nu au reprezentat pentru specialisti un laitmotiv, iar conexiunea apa-securitate foarte rar este amintita. Daca stam bine sa analizam, in realitate exista o lunga serie de evenimente ce au drept cauza comuna resursele, atat cele energetice, cat si apa. Nu de putine ori apa si sistemele de aprovizionare si distributie au fost folosite drept arme pentru a intimida si controla populatia sau pentru a destabiliza economii.

Apa a inceput sa devina o resursa la fel de scumpa si cautata precum petrolul si o dovedeste accesul tot redus al populatiei la aceasta resursa.

Multe din regiunile de pe glob se confrunta cu o reducere a resurselor de apa. Aceasta reducere este rezultatul mai degraba a lipsei unui managemet adecvat al resursei, combinat cu fenomene meteorologice grave cum ar fi seceta, iar acolo unde nu ase intampla acestea au loc conflicte si poluare datorita unei „industrializari primitive”. Conflictele pot fi asadar rezultatul unei poluari a resursei, stiindu-se faptul ca in timpul luptelor sunt utilizate arme si substante ce pot contamina solul, apa, mediul in general. Populatia fiind o victima colaterala a conflictului.

O alta problema asociata accesului la apa o reprezinta si accesul la servicii de igiena pentru populatie. Sa ne gandim ca acum un secol orase care acum reprezinta simboluri ale civilizatiei – Paris, Londra, datorita lipsei unor astfel servicii constituiau si cele mai mari „centre ale bolilor infectioase”. Ceea ce reprezentau aceste orase atunci sunt imagini cotidiene din asezarile „saracilor lumii.”

Lipsa serviciilor de igiena va inrautati si mai mult soarta populatiei din tarile lumii a treia. Daca pentru omul lumii civilizate aceste servicii reprezinta un fapt cotidian, pentru o buna parte din populatia globului constituie doar o aspiratie care nu se va materializa prea devreme. Tindem sa credem ca o polulatie care nu dispune de minimul necesar pentru o viata decenta este predispusa sa apeleze la forta, pe fundalul unor nemultumiri generale, pentru a-si minimul de nevoi, in care inscriem nevoile de apa, hrana, securitate.Regelementarea dreptului la apa

Desi exista apa in cantitati indestulatoare pentru toata populatia globului, atat pentru industrie, agricultura sau consum uman, se maifesta un fenomen tot mai accentuat, populatia saraca a globului este exclusa taocmai datorita saraciei de la un acces echitabil la aceasta resursa, fiind privati de un drept fundamental al omului – dreptul la supravietuire. Securitatea apei face parte, fara exceptie din conceptul mult mai larg de securitate umana. In termeni generali securitatea apei inseamna acces neingradit la surse si cantitati indestulatoare de apa si la preturi acceptabile pentru toti cetatenii in concordanta cu mentinerea unui mediu curat care sa asigure sistem coerent de gestionare a acestei resurse.

Un verset din Koran spune „prin insasi apa dam viata tuturor lucrurilor”, o invatatura ce ne apropie de intelesul fundamental al roului apei in viata fiecarui om. Dreptul la apa se asociaza astfel celorlalte drepturi fundamentale: dreptul la viata, educatie, securitate, sanatate sau dreptul la cetatenie si locuinta. Iar dupa cum se stie drepturile omului nu sunt simple enunturi facultative ci sunt obligatii ce reflecta valori fundamentale pentu umanitate.

Secrtearul general al ONU afirma „accesul sigur la apa este o nevoie umana fundamentala, si de aceea se constituie intru drept funadamental al omului.[1]” iar prin acesta celelate drepturi dobandesc substanta si inteles. Daca fiecarui cetatean i se asigura accesul la cel putin 20 l de apa/zi pentru a-si satisface nevoile de hrana si igiena putem spune ca acest drept fundamental- accesul la apa ii este respectat.

Ne punem astfel intrebarea daca exista intradevar un sistem juridic viabil care sa reglementeze si protejeze resursele de apa, mai ales ca in Conventiile de la Geneva din 1949 nu sunt inserate nici un fel de reglementari referitoare la regimul apei in caz de conflict armat, iar unele progrese in acest sens au fost aduse de abia dupa aproximativ 30 de ani in 1977 cand s-au adptat cele doua Protocoale aditionale.

Astfel Raportul Dezvoltarii Umane 2006 intitulat Dincolo de criza de apa: puterea, saracia si lipsa globala de apa, sustine faptul ca in ultimii 50 de ani, au fost inregistrate 37 de cazuri violente dintre tari pentru apa; toate, cu exceptia a 7 cazuri, au avut loc in Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, in aceeasi perioada tarile au negociat intre ele peste 300 de tratate in domeniul apei, se spune in raport.

Totusi trebuie amintit ca in anul 1997 ONU a adoptat Conventia asupra cursurilor de apa caretraverseaza granitele, un moment definitoriu in regelementarea acestei probleme deoarece cele mai multe conflicte au avut drept punct de pornire apele comune sau riverane, pe care statele nu inteleg intotdeauna sa le utilizeze in concordanta cu vechilu principiu de bine comun. Daca pornim de la analiza semantica a cuvantului riveran, acesta isi are originea in latinescul rivalis ce se traduce prin sintagma „cineva care foloseste acelasi riu cu altcineva”.

Reglementari la nivel european

Printre politicile comunitare ce au fost adoptate relativ recent se numara si politica in domeniul apei. Astfel in anul 2000 a fost adoptata Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului, de stabilire a unui cadru de politica comunitara in domeniul apei[2] care a venit sa intregeasca paleta intreaga de masuri adoptate in acest domeniu fragil. Asadar, nici apa nu a ramas un domeiu nereglementat la nivelul Uniunii Europene.

Apa este indispensabila pentru supravietuirea oamenilor si pentru dezvoltare. Ea este esentiala pentru viata umana si este necesara in numeroase activitati si procese industriale. In natura trebuie sa fie disponibile cantitati adecvate, de o calitate corespunzatoare, pentru a sustine viata salbatica, plantele su ecosistemele unice. Prea multa apa poate avea ca efect pierderi de vieti si daune ca urmare a inundatiilor, asa cum se intampla in Uniunea Europeana aproape in fiecare an. Prea putina apa este la fel de devastatoare, precum seceta care apare tot mai des. Se asteapta ca toate aceste evenimente sa devina mai frecvente si mai extreme conform prognozelor privind impactul schimbarilor climatice.[3]

Prin aceasta Directiva au fost identificate doua domenii ce necesita o atentie speciala, primul dintre ele fiind apele subterane regelementate in art. 17 si substantele prioritare[4] reglementate de art.16 constituie cel de al doilea aspect. Desi aceste masuri au fost adoptate, statele europene nu s-au grabit sa o transpuna, ceea ce a determinat Comisia sa intenteze un numar de peste 10 actiuni in justitie pentru nerespectarea dreptului comunitar, dintre care Curtea Europena de Justitie s-a pronuntat in cinci cazuri: Belgia (C-33/05), Luxemburg (C-32/05), Germania (C-67/05), Italia (C-85/05) si Portugalia (C-118/05), Cauza C-32/05: Comisia impotriva Luxemburg – (Hotararea din 30/11/2006) constituind si singurul caz care inca mai este deschis[5].

Apa obiect al conflictului armat

Aprovizionare cu apa precum si mentinerea facilitatilor aferente constituie o problema capitala pentru toate statele. Pe Glob aproximativ 1,5 miliarde de oameni se confrunta cu o reducere a resurselor de apa potabila. Prin asemanare cu petrolul, apa a inceput sa constituie o resura evaluabila financiar si politic, desi s-ar parea ca exista destule cantitati din acest pretios lichid. Daca avem in vedere ca resursele de apa sunt exploatate la fel ca si cele de petrol, adica irational, ne aflam in fata unei viitoare crize[6].

Cel putin in teorie exista apa pentru toti iar accesul la aceasta resursa ar trebui sa fie neingradit, dar sub aspect politic apa poate deveni un instrument vital in dezvoltarea economica a statelor, sau instrument de santaj pentru altele dintre ele. Kevin Watkins, autorul principal al Raportului Dezvoltarii umane 2006 afirma „Gestionarea apei comune poate fi o sursa pentru pace sau pentru conflict, insa de fapt politica este cea care decide asupra directiei”.

Un bun exemplu al acestei situtii in reprezinta conflictul din Orientul Mislociu. Daca aruncam o privire asupra razboaielor puratate in ultimul secol[7], apa a reprezentat obiect al negocierii si incheierii tratatelor de pace. Poate cel mai evident exemplu il reprezinta razboiul din Teritoriile Palestiniene Ocupate, unde consumul de apa al populatiei arabe se situeaza in jurul a 10-15%, desi se situeaza la 50% din populatia Israelului, ce consuma de 9 ori mai multa apa. Apa asadar poate constitui o veritabila sursa de conflict atunci cand interesele statale particulare nu sunt armonizate cu cerintele externe, potentatoare a celorlati actori implicati in proces.

Intr-un articol in New York Sun intitulat Water or War, autorul acestuia Mitchell Bard afirma „de cele mai multe ori apa este un element cheie in orice negociere de pace fiind de cele mai multe ori neglijat in dezbaterile publice”.

Fostul ministru de externe sirian, citat in acelasia articol sustine ca „Israelul nu are nici macar dreptul la o singura picatura de apa. Daca Siria ar fi controlat Inaltimile Golan ar fi putut livra apa curband in Marea Galileii, care aprovizioneaza aproximativ 25 % din sursa de apa potabila israeliana. Efortul de a realiza acest lucru a constituit una din cauzele razboiului de sase zile.”

Un alt exemplu edificator in constituie acordul dintre Israel si Iordania, incheiat in 1994 avand drept obiect tot apa, care a insotit totodata si acordul de pace dintre aceste state. Desi au avut loc divergente ambele tari au reusit sa le depaseasca caci apa constituie totusi cel mai bun emisar. O populatie insetata ar fi creat probleme pentru ambele state indiferent de politica pe care o promoveza.

Ca atare apa constituie, dupa cum a vazut un elemnt cheie in mai toate procesele, gasindu-si o utilizare diversa, de la agricultura, industrie, sau supravietuirea umana, mergand pana la instrument de santaj si presiune politica, un veritabil instrument in politica globala.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

1. Abouali, Gamal, Natural Resources Under Occupation: The Status of Palestinian Water Under International Law, 10 Pace Int’l L.R. 411 (1998)
2. Boutruche, Theo, Le statut de I’eau en droit international humanitaire (The Status of Water in the Law of Armed Conflict)
3. Charrier, B., et. al., Water, Conflict Resolution and Environmental Sustainability in the Middle East, 44 AridLands (1998)
4. Chauhan, B. R., Settlement of International Water Law Disputes in International Drainage Basins, (Erich Schmidt Verlag, 1981)
5. Farinelli, Xavier Henri, Freshwater conflicts in the Jordan River Basin, in International Freshwater Conflict: Issues and Prevention Strategies, Green Cross International (August 1997)
6. ONU, Raportul Dezvoltarii Umane, 2006

[1] ONU, Raportul dezvoltarii Umane 2006

[2] Publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, JO L 327, 22.12.2000, p. 1

[3] Comisia Europeana, Comunicare a Comisiei catre Parlamentul European si catre Consiliu – Etape catre o gestionare durabila a apei in Uniunea Europeana – prima etapa in punerea in aplicare a Directivei-cadru 2000/60/CE privind apa COM(2007) 128 final

[4] Primele substante chimice care fac obiectul unei preocupari majore in UE si care prin actiunea lor cauzeaza poluarea apelor de suprafata.

[5] Potrivit Comisiei Europeane, Comunicare a Comisiei catre Parlamentul European si catre Consiliu – Etape catre o gestionare durabila a apei in Uniunea Europeana – prima etapa in punerea in aplicare a Directivei-cadru 2000/60/CE privind apa, COM(2007) 128 final

[6] A se vedea Rohini Nilekani, Is Water the Next Oil?, Yale Global , 31 Mai 2007 potrivit caruia „The oil crisis confronting the world today is much like the looming crisis in water, with depleting supplies, unequal distribution and access, and the inevitable specter of rising costs and increasing conflict around the sharing of this vital natural resource. As with oil, water exploitation raises an inter-generational debt that will be hard to repay. The uncontrolled and rapacious exploitation of oil has led to unintended consequences, and if we continue on a similar trajectory with water, the oil crisis will seem like the trailer of some horrible disaster movie”.

[7] O lista a conflictelor armate privind apa este oferita de Dr. Peter H. Gleick, de la Pacific Institute for Studies in Development, Environment, and Security disponibila si pe internet la www.worldwater.org/conflictchronology.pdf

Articol de Florin OLTEANU, Jean ANDREI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.