Primaria Arad a semnat, azi, contractul de atribuire a lucrarilor pentru realizarea unei piste pentru biciclete pe faleza Raului Mures, care va lega, pe o distanta de 12,5 kilometri, cateva cartiere din oras, investitia fiind de 5,4 milioane de lei, sub estimarea initiala de 9,2 milioane lei. Primarul Gheorghe Falca anunta ca pista va face lagatura intre Micalaca, si Padurea Ceala, una dintre cele mai importante zone de agrement, trecand prin centrul orasului, prin zona Subcetate (unde se afla Strandul Neptun si Cetatea Aradului) si prin Faleza Sud. Un alt proiect al Primariei Arad prevede amenajarea de piste pe toate strazile importante din oras, fiind vorba de o lungime totala de 122,5 kilometri. Pentru acest proiect, municipalitatea a obtinut o finantare europeana de peste sase milioane de euro, prin Regio – Programul Operational Regional.
Dupa patru editii ale Marsului Biciclistilor, dupa ce mii de aradeni au iesit in strada sa ceara pistele – ca o conditie a unui trafic mai sigur si mai putin poluat in Arad – iata ca lucrurile s-au miscat, in sfarsit, intr-o directie buna. Aradul este pe cale sa redevina orasul biciclistilor, asa cum a fost cu aproape jumatate de secol in urma, cand marilor intreprinderi le era arondata cate o parcare de biciclete, aglomerata pana la refuz, iar in curtea blocurilor se amenajasera rastele acoperite, inchise, un soi de garaje-velo. Sigur, se poate argumenta ca vremurile erau diferite de cele de acum, ca nu exista combustibil la discretie si circulatia masinilor era limitata. Dar au fost vremuri mai rele, din punct de vedere al traficului urban?
Pistele pentru biciclete sunt o sansa pentru plamanii Aradului. Orasul nu va mai fi in aceeasi masura gatuit de noxe si nici circulatia nu se va mai strangula in nodurile rutiere esentiale, la Podgoria, la Prefectura, pe Bulevard, la intersectia strazilor Crisan si Revolutiei. Orasul are nevoie de aceste piste, pentru a oferi o alternativa la circulatia auto si pentru a reduce poluarea excesiva de pe strazile centrale! Aradenii, la randul lor, vor redobandi un mijloc de transport gratuit (exceptand, evident, investitia initiala), rapid si sigur.
Cu cativa ani in urma, la Salzburg, am vazut bancheri mergand la serviciu cu bicicleta, imbracati la costum si cu gentile diplomat in fata lor, in cosul de pe ghidon. Am vazut mame si tati ducandu-si copiii in remorcute tractate de biciclete (am vazut pe cineva si la Arad, in preajma Liceului de Arta, si am fost sincer mirat de curajul teribil al acelui parinte). Ce vreau sa scot in evidenta prin asta este ca mijlocul acesta de transport nu este apanajul unei clase modeste, a unor oameni lipsiti de resurse, nu este rezervat exclusiv tinerilor, ci este instrumentul de locomotie al celor responsabili si pragmatici care calculeaza si cheltuielile inutile si timpul pierdut degeaba in traficul aglomerat.
Dupa patru ani de marsuri de protest ale biciclistilor, la care primaria nu a subscris niciodata si a facut tot posibilul pentru limitarea traseului si a impactului evenimentului, anul acesta putem organiza impreuna cu autoritatile un mars al satisfactiei, al bucuriei, al sperantei implinite. Asta, desigur, cu conditia ca lucrarile sa fie serioase, de buna calitate si realizate la termen. Pistele acestea de biciclete vor reprezenta cel mai mare castig post-revolutionar pentru traficul aradean si vor aduce in orasul nostru un aspect de normalitate si civilizatie in circulatia rutiera! Este un mare success si pentru administratia locala, si pentru comunitatea aradeana! O bila alba tuturor – primariei, pentru ca implineste un vis vechi si frumos al aradenilor; cetatenilor – pentru ca au avut taria si consecventa sa ceara suficient de vocal si de insistent, pana li s-a rezolvat problema!
