Carbunele trebuie sa-l scoatem din pamant, petrolul sa-l extragem, lemnele sa le taiem si sa le aprindem, curentul elecric sa-l producem. Numai caldura de la soare ne vine gratis, de mii, zeci de mii si de milioane de ani.
Nu degeaba se inchinau la Soare cei din vechime
S-a calculat ca energia solara, care ajunge pe Pamant in 40 de minute, ar fi suficienta pentru a acoperi intreaga nevoia de energie a lumii civilizate pe timp de un an. Nu trebuie decat s-o captam si s-o folosim. Si, bineinteles, sa vrem.
Petrolul si carbunele se vor termina odata – si nu mai e mult pana atunci – problema lemnelor de foc nici nu se mai pune, dupa ce civilizatia a ras o buna parte din paduri – iar energia atomica, cea in care isi pusesera nadejdile parintii nostri, devine o primejdie de moarte pentru urmasii nostri, prin riscurile ei si prin deseurile de neinlaturat.
In mod ciudat, sursa de energie cea mai accesibila, cea a soarelui, este neglijata astazi. In vechime, nu. Vechii greci aprindeau focul, folosind energia soarelui inca din anul 400 i.e.n, cu ajutorul unor globuri de sticla, umplute cu apa. In anul 200 i.e.n. chinezii faceau cam acelasi lucru, folosind oglinzi concave.
Patru motive sa batem pasul pe loc
In epoca noastra, fermierii occidentali pot folosi cuptorul solar de uz gospodaresc, o inventie modesta, cu o oglinda concava care focalizeaza razele soarelui spre vasul cu mancare. Este mult prea putin, fata de cat am fi indreptatiti sa pretindem de la energia solara.
Mai de amploare, a aparut furnalul solar, realizat la Mont Luis (Franta). Acolo, functioneaza un sistem de oglinzi, astfel incat totalitatea lor sa formeze o uriasa oglinda concava, cu posibilitatea de a focaliza razele soarelui intr-o anumita zona. Se pot obtine, in focar, pana la 3.000 grade C, mai mult decat este necesar pentru elaborarea sticlei sau a majoritatii metalelor.
Este o performanta satisfacatoare, aflata, insa in stare de experiment. In mod firesc, s-ar intreba oricine: daca este atat de simplu, de ce ne zbatem sa extragem hidrocarburi, de ce ne certam cu arabii, ne risipim mijloacele financiare, nervii si forta de munca?
Din patru motive: primul – pentru ca avem deja o industrie construita sa utilizeze hidrocarburile; al doilea – pentru ca energia solara, atat de generos oferita, depinde de anotimp, de latitudine, de nori, de capriciile naturii; al treilea – pentru ca inca mai avem hidrocarburi si, deci, nu ne strange nimeni cu usa; al patrulea – pentru ca, vrem sa recunoastem sau nu, magnatii petrolului si gazelor s-ar ruina daca, in locul lor, ar apare, din senin, magnatii soarelui.
Asteptam, cu rabdare, anul 2040
Pe de alta parte, este usor de observat ca orice casa este incalzita de soare intr-o anumita parte a anului. Daca vrem sa fie incalzita si in rest, n-avem decat sa-i adaptam captatoare de energie, instalatii de transformare a acesteia in apa calda, ferestre mari care sa primeasca ziua energia soarelui (energie activa) si obloane izolatoare care s-o pastreze noaptea (energie pasiva)
In ultimii ani, atentia lumii civilizate este tot mai mult atrasa de panorile solare. Ele ofera o siguranta mare si, odata montate, aproape nu necesita revizie in continuare. Ani intregi pot functiona fara nici o supraveghere. In Marea Britanie panourile solare furnizeaza energia electrica pentru numeroase faruri izolate, neprevazute cu personal de intretinere.
Fotocelulele demonstreaza ca se poate obtine energie electrica din lumina, nu din caldura solara. Pe aceasta baza, functioneaza de aproape o jumatate de veac, farul de 360 kw al unei piste de aterizare in mijlocul unei pustietati inghetate din Alaska.
Cel mai interesant proiect al viitorului apartine, in prezent, inginerului american dr. Peter Glaser, care a conceput un sistem de centrale cosmice, capabile sa ofere o buna parte din energia necesara omenirii.
El prevede, intr- prima etapa, o flota de 40 sateliti, fiecare constituind o centrala generatoare de energie din radiatia solara, ceea ce, conform proiectului, ar trebui sa acopere un sfert din necesarul de enegie al Uniunii Europene. Desi conceptul pare simplu, punerea lui in practica nu se prevede, totusi, mai devreme de anul 2040.
Frate, frate, dar branza-i pe bani
Pana atunci, vor mai apare cu siguranta si alte proiecte, cu acelasi scop, ca sa depindem tot mai putin de poluare, de hidrocarburi si de tarile care – recunoastem sau nu – ne pun sula-n coaste, ca cea mai mica neintelegere.
Orice om cu presimtiri isi da seama ca va fi un mare castig pentru omenire sa nu mai depinda de un asemenea monopol.
Dar tot presimtirea ne sopteste ca, atunci cand nu vom mai depinde de hidrocarburi, ne vor pune sula-n coaste cei care azi se straduiesc sa pregateasca ispititoarele surse de energie nepoluanta, pe care noi o asteptam ca pe un dar ceresc, iar ei ca pe o afacere.
