Biogeografia grupului Sempervivum si Jovibarba

Speciile de Sempervivum si Jovibarba apartin familiei Crassulaceae, o familie de angiosperme cu 35 de genuri si peste 1500 de specii, cu raspandire cosmopolita, de la deserturile aride si semiaride si pana la catenele montane eurasiatice.

Trasatura definitorie a speciilor acestei familii este data de prezenta parenchimelor acvifere caracterizate printr-o ridicata turgescenta, ca urmare a adpatarii acestora la medii cu deficit de umiditate din cele mai variate zone ale globului. Raspandirea familiei este, dupa cum am mentionat, cosmopolita, cu centre de diversitate in America Centrala (Mexic), partea de sud a Africii si Himalya.

Familia Crassulaceae este originara din partea sudica a Africii, de unde, prin dispersie subsecventa, a ajuns in nord, in regiunea mediteraneeana. De aici, o parte a speciilor s-au dispersat spre estul Europei si Asia, iar o parte spre nord, dand nastere unor specii extrem de variate, atat din puntct de vedere morfologic, cat si ecologic si biogeografic. Reprezentantii caractersitici pentru mediile saxicole din vestul Eurasiei sunt Sempervivum si Jovibarba, Aeonium pentru Arhipelagul Canare si Africa de nord-vest, respectiv Echeveria pentru America de Sud, Muntii Anzi.

Atat speciile genului Sempervivum, cat si cele apartinand genului Jovibarba prezinta adaptari speciale pentru medii saxicole cu deficit de umiditate, constand in dispunerea foarte densa a frunzelor alternante pe tulpini foarte scurte, fapt ce da aparenta unei rozete carnoase, absolut caracteristice acestor grupuri. Diferenta intre speciile celor doua genuri este data, in primul rand, de aspectul florilor, cele de Sempervivum avand forma stelata cu flori de culoare rosie, purpurie, roz sau galbena (S. zeleborii), iar cele de Jovibarba avand forma campanulata si flori de culoare galbena.

Spre deosebire de cele doua genuri eurasiatice, genul Aeonium prezinta un numar ridicat de specii in insulele Canare ca urmare a diversificarii accentuate prin izolare geografica (speciatie alopatrica), diferentierea speciilor de Aeonium datorata izolarii dintre insule fiind adesea data ca exemplu in manualele e evolutionism, alaturi de cazul clasic al “cintezelor lui Darwin”.

Spre est in cadrul Eurasiei, nisa ecologica ocupata de Sempervivum si Jovibarba este ocupata de genuri asemanatoare morfologic, fiziologic si ecologic, dar care desi apartin familiei Crassulaceae, nu sunt inrudite direct cu grupul Sempervivum, ele apartinand familiei Sedoideae, asa cum sunt sunt genurile Orostachys, Sempervivella sau Sinocrassula. Asemanarea clara morfologica a acestora este rezultateul unei evolutii convergente.

Genul Jovibarba, cu numar redus de specii, cu areale destul de mari in muntii Europei este ceva mai putin interesant din punct de vedere biogeografic decat genul Sempervivum, mult mai diversificat, in aproximativ 30 de specii, unele avand areale regionale destul de mari, cele mai mute fiind considerate endemisme regionale sau locale. Interesant de mentionat este faptul ca acest fenomen de endemizare regionala si locala se datoreaza faptului ca multe masive munoatse ce adapostesc stancarii au un caracter mai mult sau mai putin izolat, speciatia alopatrica gasind in acest caz un teren fertil de manifesatre.

In privinta limitelor arealului genului Sempervivum, acestea sunt cunoscute in totalitate in emisfera nordica si in Lumea Veche, trasatura caracteristica de fapt tuturor speciilor apartinand subfamiliei Sempervivoideae. Arealul genului Sempervivum este ormat dintr-un semicerc, incepand cu Muntii Atlas, pana in centrul Muntilor Alborz (nordul Iranului) si in sud, la Marea Caspica. Arealul genului include toata Europa Centrala si merge spre nord, pana in Scandinavia. De mentionat insa, este faptul ca, in insulele britanice, genul Sempervivum lipeste in totalitate, iar prezenta in Scandinavia este o problema mult dezbatuta si in cazul de fata. Intr-adevar a fost semnalata prezenta lui Sempervium tectorum si Jovibarba sobolofera, dar caracterul lor natural este inca pus la indoiala, studii aprofundate in acest sens, fiind mai mult decat necesare.

La nivelul Romaniei, a fost semnalata prezenta a patru specii de Sempervivum (S. montanum, S. marmoreum, S.tectorum, S. zeleborii) si a doua specii de Jovibarba (J. heuffelii si J. sobolifera ~ S. globiferum). Totusi, se cere a fi mentionat cazul lui Sempervium tectorum, despre care nu se stie inca cu siguranta daca a fost sau nu introdus de catre om, cunoscandu-se insa faptul ca este cultivat, ca planta de ornament pe acoperisurile caselor si in gradini. Prezenta lui insa, pe stancarii este considerata ca fiind subspontana, pentru dovedirea caracterului sau natural fiind necesare studii aprofundate.

In Romania, speciile de Sempervivum si Jovibarba sunt caracteristice mediilor saxicole, putand fi gasite in asociatii casmofitice, de cele mai mute ori dezvoltate pe roci calcaroase. Asociatiile casmofile caracteristice pentru dezvoltarea speciilor de Sempervium sunt: Seslerio rigideae – Saxifragetum rochelianae (I.Gergely, 1967) – asociatie identificata in Coltii Trscaului, apoi in Muntii Cernei (Cheia Prisacinei) si din Cheile Rametului. Asociatia imbraca peretii nordici ai prapastiilor din Coltii Trascaului, speciile insotitoare frecvent intalnite sunt: Dianthus spiculifolius, Phyteuma orbiculare, Aster alpinus, Hieracium bifidum, H. villosum etc., specii casmofite ce se inradacineaza in crapaturile stancilor si formeaza pernite variabile; asociatia Campanulo carpaticae – Saxifragetum cuneifoliae (Zolyomi, 1939) Sanda, Popescu, Doltu, 1977 – specia caracteristica si dominanta, Saxifraga cuneifolia creste abundent in Cheile Dambovicioarei, intre satul Dambovicioara si Cabana Brusturet, Curmatura Pietrii Craiului si Raul Mare al Zarnestilor la Prapastii. In cadrul asociatiei participa un numar relativ mare de specii: Asplentium trichomanes, Cystopteris fragilis, Valeriana montana, Moehringia muscosa, Sedum fabaria, Poa nemoralis; asociatia Asplentium septentrionali – adianti – nigri Oberd. 1938, semnalata in mai multe localitati, distinganu-se si subasociatia regionala carpaticum, avand ca specii diferentiale pe: Silene dubia, Thymus comosus, Genista janensis, Jovibarba heuffelii; asociatia Sempervivetum heuffelii E. Schneider-Binder 1969 – vegeteaza in fisurile silicioase de la poalele muntilor Cibinului, in vai muntoase, avand o nunata balcanica, data de speciile diferentiale geografice: Thymus comosus, Silene dubia, Genista janensis si Veronica bachofenii.

Chiar daca speciile de Sempervivum si Jovibarba sunt calcicole, prezenta lor a fost semnalata si pe bazlate sau roci dolomitice (dar nu la nivelul Romaniei). Speciile celor doua genuri prezinta o mare plasticitate ecologica, ele fiind adaptate la cele mai variate medii si chiar daca habitatele propice dezvoltarii lor sunt cele de stancarie, prezenta lor a fost semnalata si in stepele stancoase din nordul Marii Negre (cazul lui Sempervivum zeleborii).

Biogeografia familiei Crassulaceae este extrem de complexa, la fel ca si a tuturor speciilor acestei familii, speciile de Sempervivum si Jovibarba nefacand exceptie de la acest fapt. La nivelul Romaniei, studii privind aspecte de ordin biogeografic sau ecologic sunt foarte putine si studii in acest sens, fiind mai mult decat necesare.

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente