Lasati de aproape un an fara hrana, medicamente si vaccinuri, patru cai si un manz stau in Hipodromul de la marginea Parcului „Nicolae Romanescu” la mila angajatilor Clubului Sportiv Municipal Craiova. Proprietarul, director general in cadrul Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, pare ca nu vrea sa-si mai asume responsabilitatea intretinerii lor.
Curioasa, isi ridica ochii si se apropie de grilaj, privind in semiintunericul grajdului si ciulindu-si urechile. Imediat, langa capul ei apare agitat manzul, varandu-si botul printre zabrele si adulmecand cu neastampar. Poate primeste o bucata de zahar, ca n-a mai rontait de ceva vreme. „Are un an si ceva”, spune Ovidiu Podaru, antrenor de calarie, aratand spre manzul negru, lipit de mama. „S-a nascut la noi”, adauga. Cele doua animale nu sunt proprietatea Hipodromului. Patru cai au ajuns aici, in august 2007, aduse de o persoana privata, Lucian Pricina. „Intelegerea a fost ca noi sa avem grija de ei, iar cel care ni i-a adus sa furnizeze hrana si banii pentru medicatie, vaccinuri. Omul voia sa-i antrenam pentru calarie, pentru familie. Noi aveam deja 11 cai ai Clubulul Sportiv Municipal Craiova. Numai ca lucrurile n-au stat asa. Cand i-a adus, erau speriati rau, nu veneau la mana, nu stateau la periat. Din aprilie 2008, proprietarul nu s-a mai ingrijit deloc de ei. Am sunat, am vorbit de cateva ori cu el. A zis sa-i scoatem afara si sa-i impuscam. Problema este ca nu avem nici un act, n-a facut nici o adresa, macar sa stim ca ii lasa definitiv la noi, la Club. Si asa abia ne descurcam, pentru ca sunt oameni care ne ajuta – sunt medici care ne dau vaccinuri sau medicamente pe datorie, pana obtinem bani ca sa le platim, sunt oameni care doneaza cate ceva, oameni care ne sponsorizeaza cu fan si furaje. Abia ne descurcam. Si e pacat de ei, ca sunt sanatosi, n-arata rau. Unii sunt adusi de la Cislau, unde e herghelie de pur sange. Nici deparazitarea nu s-a mai facut de ceva vreme, si la ei nu merge oricum. Daca nu faci la tot grajdul, degeaba te-ai apucat sa faci la doi, trei”, explica Ovidiu Podaru.
„Sa fiti sanatosi!” Si a inchis…
Aurelia Loaca, vicepresedinta Federatiei Romane pentru Protectia si Controlul Animalelor, se apropie de manz sa-l mangaie. Intinde apoi doua cubulete de zahar pentru el si mama. Se aude un rontait scurt si un plescait de limba. Calutul intinde gatul. Ar mai vrea. „Abandonarea animalelor intra la cruzimi si legea pedepseste astfel de acte cu inchisoare de la unu la trei ani. Noi nu suntem invatati sa ne asumam faptele. Ai luat un cal, un animal de orice fel, ingrijeste-te apoi de el. Nu-l poti abandona ca pe o jucarie inutila. Vom lua legatura cu proprietarul si, daca nu va lua atitudine, ii vom face chiar plangere penala. Avea variante: putea sa vanda caii, putea sa anunte Protectia Animalelor daca nu-l mai interesau. Putea macar sa trimita o hartie, o adresa prin care sa instiinteze acesti oameni ca nu-i mai vrea. L-am sunat pe domnul Lucian Pricina si a recunoscut ca acesti cai ii apartin. Ii vom trimite o adresa oficiala. Intre timp, noi putem acorda asistenta medicala si hrana pentru animale”, spune vicepresedinta Federatiei. Contactat telefonic de GdS, Lucian Pricina, director general al Directiei Generale de Pregatire, Promovare si Urmarire a Proiectelor de Investitii din cadrul Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, proprietarul celor cinci cai lasati la Hipodrom, ne-a urat sanatate (cel putin atat am apucat noi sa auzim) si a inchis.
Este mentalitatea noastra
Animalele isi indreapta capetele catre grupul de oameni care discuta pe culoar. Din cand in cand, se aude un sforait si cate o copita loveste poarta de tabla care-i tine prizonieri. Miroase a fan si a balegar. „Cand am venit intaia oara aici, aveam trei ani. Atunci m-au adus parintii. Domnul Podaru, tatal domnului Ovidiu, m-a urcat intai pe un caine, unul mare, ca nu puteam sta pe cal. Ar fi minunat daca oamenii ar incepe sa vina la Hipodrom din nou. Avem campioni balcanici langa noi, avem un teren pe care s-au tinut competitii internationale. Si nu profitam deloc de asta. Eu as face si voluntariat, numai sa stiu ca locul acesta va prinde din nou viata”, spune Oana Nedeianu. E absolventa de Conservator si, in urma cu ceva timp, a adus o masina de tuns iarba la Hipodrom. „O sa trecem pe o lista pe toti binefacatorii”, rosteste cu amar vechiul antrenor, intorcand spatele si indreptandu-se spre iesire. Mezinul hergheliei isi intinde capul sa fie mangaiat. Prudenta, mama se apropie de el mai mult, incercand parca sa-l protejeze. „Ar trebui revigorat acest sport. Sa vii aici sa te relaxezi, cu atat mai mult cu cat noi avem deja un astfel de loc. Dar… depinde de cultura, de educatie. Noi preferam sa ne ducem copiii la McDonald”s…”
Sursa: Gazeta de Sud