„Grupul este o initiativa fara precedent in Romania”. Declaratia ii apartine lui Ovidiu Nicolescu, presedintele Consiliului National al Intreprinderilor Mici si Mijlocii din Romania, mai nou (de ieri, in mod oficial) membru in Grupul de Sustinere a Proiectului Rosia Montana.
Despre ce e vorba? In urma unui comunicat de presa am aflat ca, „in premiera pentru Romania”, s-a constituit un grup (format din 48 de institutii si persoane), „reprezentanti ai societatii civile”, care vor face lobby pentru proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montana. Ca pe acea lista o mare parte e formata primarii din zona (asadar, reprezentanti ai politicului, membri in numele primariilor, nu in nume personal) are o prea mica relevanta pentru comunicatorii RMGC-ului (compania care viseaza aurul de la Rosia). Intr-o tara in care prea putini inteleg ce inseamna societate civila, cui ii mai pasa de un asemenea amanunt?
La fel cum are o prea mica relevanta (pentru aceiasi comunicatori) ca pe lista se regasesc si persoane care se afla (la modul oficial) pe statul de plata (in calitate de consilieri, consultanti etc.) al RMGC. Ori ca universitatile „scoase la inaintare” de RMGC (cea din Petrosani si cea din Alba Iulia) le gasesti cu greu in topul universitatilor din Romania (la care se adauga amanuntul, deloc anecdotic, ca rectorul Universitatii „1 Decembrie 1918″ Alba Iulia, Achim Moise, e unul dintre cei care si-au vandut terenurile de la Corna ” Rosia Montana companiei, cu tot cu mormintele parintilor sai).
Mai pui un pic de Bogdan Baltazar, cateva ONG-uri infiintate chiar de catre RMGC in zona si alte cateva de care pana ieri doar Dumnezeu auzise si uite asa rezulta „societatea civila”. Nu zau?
***
Si, totusi, cui ii foloseste auto-desemnarea unui asemenea grup ca fiind „societate civila”? Pe cine ar putea induce in eroare o asemenea initiativa? Din fericire, pe prea putini. La fel cum in campania de strangere de „sustinatori” de pe Facebook (in care doritorii sa participe la o conferinta ori sustinatorii unei tinere alpiniste devin, automat si „sustinatori” ai RMGC), minciuna e mai mult decat mirositoare. Mesajul e de genul (am mai scris asta): „noi stim ca voi stiti ca totul e o cacealma, dar ne prefacem ca nu stim ca voi stiti dar va prefaceti ca nu stiti”.
Mai mult, subtirimea listei scoase la inaintare de RMGC arata cat de lipsit de sustinere civica e proiectul de la Rosia Montana. Sa pui universitatile din Petrosani si Alba Iulia, un consilier financiar, cateva primarii (care, o scurta paranteza, si-au cam depasit atributiile, dar asta e un alt subiect), in contrapondere cu Academia Romana, cu Universitatea „Babes-Bolyai”, cu ASE Bucuresti, cu Ordinul Arhitectilor si Uniunea Arhitectilor din Romania, cu Europa Nostra (cea mai mare si reprezentativa fundatie de protejare si salvare a patrimoniului cultural din Europa), cu ICOMOS (principalul ONG raportor pentru UNESCO), sa incerci sa compari fundatiile „Pro Patrimonio”, „Ion Ratiu”, ARA, Ad-Astra (cu multiple programe, burse, premii) cu Asociatia „Cats & Dogs” din Abrud e cel putin hilar.
Din acest punct de vedere, Grupul de Sutinere a proiectului Rosia Montana e binevenit. Pentru ca evidentiaza cine sustine planul de exploatare miniera de 15-20 de ani a celor de la RMGC si cine sustine alternativa de dezvoltare durabila (pe termen nederminat) bazata pe valorificarea patrimoniului cultural de exceptie de la Rosia Montana.
***
P.S.: Eric Reguly, jurnalistul canadian de la „The Globe and Mail”, autor, in 2010, al unui amplu material despre Rosia Montana, a castigat saptamana trecuta, pentru articolul in discutie, „Canada”s National Magazine Awards”. „Canada”s National Magazine Awards” este o competitie care premiaza cele mai bune materiale jurnalistice realizate pe parcursul unui an, Eric Reguly castigand locul 1 la categoria „Investigative reporting”. Despre articolul in discutie”am scris anul trecut (aici), iar”materialul integral il puteti citi aici.
