http://adevarul.ro/
Daca de Cheile Turzii toata lumea a auzit, in schimb in sud-vestul lor, la vreo 5 kilometri, se afla o alta minunatie a naturii – Cheile Borzestiului – despre care nu multi clujeni stiu, daramite romani din alte parti ale tarii. Vorbim de o zona impadurita, cu aspect salbatic, cu ape care s-au jucat de-a Dumnezeu si au creat aceste cheile spectaculoase, cu peisaje ce-ti taie rasuflarea.
Spre deosebire de Cheile Turzii, Cheile Borzestiului sunt mult mai greu de gasit, iar traseul este dificil, curiosii trebuind sa treaca prin apa sau pe versanti ca sa le viziteze. Pe drum apar mai multe cascade si, din fericire, niciun ambalaj aruncat sau vreun pet nu-ti deranjeaza privirea.
Oaza de liniste
Cheile Borzestiului, numite de localnici si Cheile Berchisului, sunt cheile cu numarul trei sapate in culmea Petresti, iar ca localizare se afla in comuna clujeana Iara. La ele puteti ajunge fie din Turda (din DN 75 Turda-Campeni, la 17 kilometri de Turda, plecand din dreptul cabanei Buru), fie din satul Borzesti (pe DJ 107L Turda-Petrestii de Jos-Borzesti, pe drumul ce duce la Gura Jigaului).
Acestea s-au nascut in urma cu milioane de ani in amonte de actualul sat clujen Moldovenesti. Sunt „opera“ apelor Vaii Borzesti (Valea Berchis), vale care se varsa in Aries intre satele Buru si Moldovenesti.
Fata de „fratii sai“ – Cheile Turzii si Cheile Tureniului – Cheile Borzesti sunt singurele din Apuseni pe care apa le-au sculptat in doua sensuri, inspre nord, iar apoi inspre sud. „Dupa ce raul Aries s-a adancit a captat apele din apropiere si s-au format cascadele“, ne povesteste Alin Rosca, geograf la baza si presedintele Fundatiei Junior Ranger Potaissa, un ONG care de vreo 14 ani tine activitati non-formale de mediu cu cei mici.
„Aici avem o oaza de liniste, de aer curat, cu multe cascade. Avem o padure relativ bine conservata cu numerose specii de plante si animale“, spune Alin Rosca.
In aceasta salbaticie necunoscuta, printre goruni si fagi, vietuiesc mistreti, vulpi, lupi, caprioare.
Impresiile unui calator
Pentru Marius Chira (foto mai jos, sursa: arhiva personala), un clujean iubitor de drumetii, vara lui 2011 a fost momentul in care a descoperit frumusetea acestui loc ascuns. Ne povesteste ca i-a placut experienta si ca a tinut sa scrie despre ea pe blogul sau:
„Mergem mai departe pe drumul catre Campeni si exact la borna kilometrica ce anunta Buru 4 kilometri se poate coti la dreapta catre cabana Buru, care este imediat peste linia de cale ferata de mocanita.
Lasam masina si o luam la dreapta unde incepe un traseu marcat, dar care urca prin padure paralel cu valea Borzesti, dar nu va recomand sa mergeti pe traseu pentru ca o sa ratati tot ce este spectaculos. De pe traseu nu se vede nimic.
Asadar o luam prin stanga traseului si coboram pe firul apei. Este recomandat sa alegeti cu grija ziua, sa nu fie dupa o perioada ploioasa pentru ca debitul mare o sa va faca inaintarea aproape imposibila. Noi ne-am bucurat ca debitul era foarte mic, insa nici asa nu e bine pentru ca pierzi foarte mult din spectaculozitatea cascadelor. Dupa cum o sa vedeti la cascadele superioare de-abia se prelingea un firicel pe peretele cascadei. Deci, pana la urma tine de noroc.
Ca si echipament ar fi foarte bine daca ati fi incaltati cu sandale de munte pentru ca paraul trebuie traversat de cateva ori (la noi n-a fost chiar nevoie, debitul fiind foarte scazut)
Practic, tot traseul se poate imparti in doua: portiunea care cuprinde cascadele inferioare, extrem de spectaculoasa, dupa care urmeaza o portiune mai anosta, si, la final, partea de rezervatie care cuprinde cascadele superioare.
Prima parte este impresionanta (cel putin pentru noi asa a fost), intunecoasa, treceti prin mici defilee in care lumina soarelui e obturata de peretii de stanca si de coroanele copacilor de deasupra. (…)
Ultima parte nu e la fel de spectaculoasa, dar e deosebita si ea prin caderile de apa care se formeaza si inca o data regret ca nu am prins paraul cu un debit mai mare.
La final, ajungem la cascada mare, dupa aproximativ 4 de kilometri, care are cam 10 metri (e estimarea mea, nu stiu daca e corect), dar, din pacate, debitul mic face ca apa sa se prelinga doar, linistita pe peretele de stanca.
La intoarcere am venit pe cararea din padure, pe traseul marcat. Am fost foarte impresionati de salbaticia locului, atat de aproape de noi si de care am auzit abia cu o zi inainte. (…)
In Cheile Borzesti ne-am intalnit cu 3 persoane (singurele pe care le-am intalnit pe traseu) care stiau mai bine locul si care ne-au luat cu ei pana la cascadele superioare (noi vroiam sa renuntam dupa ce am depasit prima portiune). Oameni faini, extraordinari, de genul cu care iti face placere sa vorbesti zile intregi in drumetii.
Un alt aspect de care imi place de fiecare data sa-l constat este cel psihologic (desi nu-s in domeniu). La inceput fiind singuri pe prima portiune aveam o oarecare incordare, nu cunoasteam terenul si mie imi era sa nu cumva sa vina ploaia (se auzeau tunete si statea sa ploua – de fapt, urma sa aflam ca in Turda, la 15 kilometri, plouase torential, cu grindina si toate cele. Daca venea ceva ploaie torentiala nu prea aveai unde te refugia, peretii uneori verticali ai cheilor faceau imposibila urcarea in padure, iar umbra adanca din jur iti genereaza cateva urme de anxietate, dar dupa ce am facut traseul si am ajuns inapoi la punctul de plecare toate astea diparusera.
Ca si concluzie: recomand, recomand, recomand“.
Cazare
Daca vreti sa mai ramaneti in zona dupa traseul din Cheile Borzestiului (foto mai jos, sursa: arhiva personala a lui Marius Chira) puteti inopta la una dintre cabanele din zona spre exemplu la cabana Buru – un complex cu doua hoteluri cu circa 46 de locuri, unde va costa 80 de lei sa inchiriati o camera pentru doua persoane.
Si daca tot sunteti in apropierea Cheilor Turzii puteti da o raita si pe acolo sa le vedeti sau revedeti. O alta idee a unui loc ce merita vizitat este si Salina Turda, asta daca nu ati ajuns deja in cel mai „cool“ loc de sub pamant din lume, dupa cum zic cei de publicatia Business Insider.
