Conferinta asupra climatului de la Copenhaga a demonstrat ca ideea unui „G2”, directoratul mondial asigurat de Statele Unite si China, este inca departe de realitate, concluzioneaza analistii chestionati de AFP.
Copenhaga a fost calificata drept un esec de numerosi observatori si actori, care au atribuit esecul, in majoritatea cazurilor, blocajelor impuse de Washington si, in special, de Beijing, doi dintre cei mai mari poluatori ai planetei.
Americanii si chinezii s-au confruntat in numeroase randuri in capitala Danemarcei, mai ales asupra eforturilor care ar trebui asumate de fiecare stat si asupra modalitatilor de a controla aplicarea deciziilor. Doua intrevederi bilaterale intre presedintele Barack Obama si premierul Wen Jiabao – care a afirmat luni ca Beijingul a „jucat un rol important si constructiv” – nu au permis deblocarea situatiei.
Copenhaga – dovada ca G2 nu exista
„Daca era nevoie de o dovada ca nu exista G2, aceasta a fost conferinta de la Copenhaga”, crede Jean-Pierre Cabestan, profesor de stiinte politice la Universitatea baptista din Hong Kong.
Shi Yinhong, analist politic la Universitatea Renmin, crede acelasi lucru. „Pe de o parte, rangul si importanta Chinei au crescut mult si consultarile cu SUA au fost importante. Dar, pe de alta parte, daca dorim sa discutam despre un G2 la Copenhaga, atunci vedem o confruntare pe subiecte foarte importante, deci nu cred ca acest concept este unul functional”, spune el.
Lansata in Statele Unite in 2006, ideea G2, care isi propunea sa reflecte noile date geostrategice create de cresterea ponderii Chinei, a fost preluata de Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate nationala la Casa Alba in administratia Jimmy Carter, cu ocazia celei de-a 30-a aniversari a relatiilor diplomatice bilaterale, la Beijing, in ianuarie 2009.
Reuniunea G20 de la Londra, din aprilie, unde a avut loc prima intalnire intre presedintele chinez Hu Jintao si omologul sau american Barack Obama, care anunta „o consolidare a legaturilor la toate nivelurile”, parea sa sustina aceasta idee.
Neincrederea celor doua superputeri
Dar neincrederea subzista, asa cum a aratat respingerea de catre Beijing a ideii unor mecanisme de control, explica analistul Russell Leigh Moses.
„Temerea ca SUA incearca sa controleze China supravietuieste inca. Si exista si preocupari interne. Cum sa explici autoritatilor locale ca nu vor fi supravegheate doar de Beijing in materie de dezvoltare economica, dar si de state straine?”, se intreaba el.
Pentru acest expert, Copenhaga a demonstrat, de asemenea, ca Beijingul nu a reusit inca sa-si defineasca exact rolul international pe care doreste sa-l joace: „Vreti sa fiti parteneri in G2? Sau in G8? Vreti sa fiti singura superputere din lume?”
Noi turbulente la orizont
Shi Yinhong crede ca aceasta conferinta marcheaza debutul unei perioade dificile in relatiile chino-americane. „Daca luam in calcul Copenhaga, posibilitatea unor noi vanzari de armament catre Taiwan si posibilitatea unei intalniri intre Obama si Dalai Lama, relatiile vor cunoaste si alte turbulente in lunile urmatoare”.
De remarcat faptul ca tensiunile comerciale dintre Beijing si Washington s-au multiplicat si ele in ultima perioada, ajungandu-se in fata Organizatiei Mondiale a Comertului. In plus, procesul dizidentului chinez Liu Xiaobo, arestat in urma cu un an dupa publicarea unui apel in favoarea democratiei si in favoarea caruia Washingtonul a intervenit, ar putea furniza un nou pretext pentru un schimb de replici acide intre cele doua superputeri.
„Relatiile vor ramane dificile, Toate aceastea demonstreaza ca vizita lui Obama in China din noiembrie a fost intr-un fel o pierdere de timp, un lucru formal care a mascat profunde divergente”, concluzioneaza Jean-Pierre Cabestan.
Sursa: HotNews