In urmatorii 10 ani, cererea de produse animaliere va fi tot mai mare, iar dezvoltarea exagerata a zootehniei va mari poluarea atmosferei si va degrada ecosistemele din zonele cu pasunat intens.
Consumul crescand de carne, la nivelul intregii planete, antreneaza consecinte nefaste asupra mediului inconjurator. Activitatea de crestere a animalelor produce mai multe gaze cu efect de sera decat transporturile. In plus, nevoia de noi pasuni, pentru hranirea animalelor tot mai numeroase, a condus la defrisari masive.
Aceasta activitate agricola devine cu atat mai dificila cu cat tot mai multe tari isi propun sa cultive terenurile arabile de care dispun cu cereale pentru producerea de biocombustibil. Rezultatul: pretul alimentelor de prima necesitate va creste exponential si din ce in ce mai multi oameni vor suferi de foame.
Intr-o lume in care consumul de carne creste semnificativ, de la an la an, riscurile pentru deteriorarea mediului vor fi din ce in ce mai mari. Expertii cred ca presiunea demografica la nivelul intregii planete, dar si dezvoltarea economica a tarilor emergente precum Brazilia, China si India vor duce la o crestere a cererii de carne cu 50 la suta, pana in 2020. Ba, mai mult, productia mondiala de carne se va dubla pana in 2050, trecand de la 229 de milioane de tone la 465 de milioane de tone.
„Suplimentarea consumului de carne comporta riscuri majore, atat in ceea ce priveste calitatea ecosistemelor, cat si sanatatea oamenilor”, spune Andre Pfimlin, responsabil cu cercetarea si dezvoltarea la Institutul pentru cresterea animalelor din Paris.
Brazilienii, chinezii si indienii au dovedit, in ultima vreme, noi preferinte alimentare. Cu doar cativa ani in urma, populatiile tarilor in curs de dezvoltare consumau in medie cate 20 de kilograme de carne pe an, pe cap de locuitor. Astazi, fiecare cetatean al acestor tari consuma, in medie, mai mult de 50 de kilograme, anual. Aceasta crestere a necesitatii de consum are consecinte directe asupra cererii de cereale furajere. Vor fi astfel sacrificate mai multe paduri pentru crearea de pasuni si pentru largirea suprafetelor de teren in vederea cultivarii de cereale.
Rumegatoarele emit gaze de sera mai rau ca masinile
Cresterea cererii de carne implica importante probleme de mediu. Activitatile agricole ocupa primul loc in ceea ce priveste emisiile de metan si de protoxid de azot. Studiile demonstreaza ca aproape jumatate din cantitatea de metan si circa 35 la suta din cea de protoxid de azot degajate in atmosfera, in fiecare an, rezulta din activitatea agricola de crestere a animalelor.
Consumul de carne dauneaza grav mediului inconjurator, spune si un raport al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO). „Cresterea animalelor este una dintre principalele probleme de mediu. Aceasta activitate contribuie la incalzirea planetei mai mult decat transporturile”, preciza Henning Steinfeld, unul dintre autorii raportului.
Cresterea animalelor pentru carne si lapte este responsabila pentru 65 la suta din emisiile de compusi de azot care provin de la balegar. Acestea sunt gaze cu efect de sera de zeci de ori mai puternice decat dioxidul de carbon. In plus, cresterea animalelor produce 37 la suta din emisiile de metan provenit din activitatile umane. Metanul rezultat din activitatea digestiva a rumegatoarelor contribuie de 23 de ori mai mult la incalzirea globala decat gazul carbonic.
Padurile, transformate in pasuni
Pasunile ocupa 30 la suta din suprafetele tarilor in curs de dezvoltare, in timp ce 33 la suta din terenurile arabile ale acelorasi tari sunt utilizate pentru obtinerea furajelor. Aceasta suprafata nu va fi suficienta pentru a hrani toate animalele necesare satisfacerii nevoilor de carne. De aceea, tot mai multe suprafete impadurite sunt defrisate si transformate in campuri pentru pasunat sau in terenuri arabile pentru cultivat cereale furajere.
De exemplu, aproape trei sferturi din zonele amazoniene despadurite sunt utilizate ca pasuni pentru cresterea animalelor, iar o mare parte din cele 30 de procente ramase sunt destinate culturilor furajere. Pe de alta parte si pasunatul contribuie la deteriorarea ecosistemelor. 20 la suta din terenurile unde pasc vitele se degradeaza din cauza supraexploatarii, prin erodarea solului.
Vitele polueaza apa si aerul
Tot cresterea animalelor este considerata una dintre activitatile „cele mai daunatoare pentru calitatea resurselor de apa”. Daca dejectiile animalelor ajung in apa, aceasta este compromisa. In plus, la nivel global, animalele consuma cantitati imense de apa potabila, in conditiile in care exista regiuni unde apa de baut este un lux.
Cresterea animalelor produce metan prin doua cai: pe de o parte ca rezultat al digestiei, iar pe de alta parte din proasta gestionare a balegarului provenit de la rumegatoare. Fermentatia hranei de catre animale sta la originea metanului „digestiv”.
Cantitatea de gaz emisa depinde, in mod natural, de numarul animalelor, de gabaritul lor, precum si de performanta acestora in ceea ce priveste productivitatea de lapte. In fiecare an, animalele emana in atmosfera in jur de 74 milioane de tone de metan. Numai bovinele sunt responsabile pentru trei sferturi din aceasta cantitate de gaz.
Intr-un secol, productia totala de metan s-a multiplicat mult din cauza cresterii globale a turmelor. In plus, daca in 1890, o bovina emitea doar 35 de kilograme de metan pe an, in ultimii ani, o bovina mai performanta din punct de vedere productiv elibereaza anual in atmosfera cam 43 de kilograme de gaz.
Lipsa de alimente se va inrautati
Dincolo de problemele de mediu pe care le creeaza, cererea ascendenta pe piata carnii sta si la originea unor turbulente sociale.
Cresterea economica a tarilor in curs de dezvoltare sugereaza ca populatia globului va avea nevoi tot mai mari de produse din carne, cu atat mai mult cu cat presiunea demografica este foarte mare.
Se presupune ca in cea de-a doua jumatate a acestui secol, populatia mondiala va numara noua miliarde de locuitori. Crizele au inceput deja, iar unii analisti avertizeaza chiar ca, pentru urmatorii ani, se profileaza, o penurie alimentara majora. Abia a trecut un an de cand mexicanii au coborat in strada pentru a protesta fata de cresterea pretului la kilogramul de porumb. In septembrie, anul trecut, acelasi motiv i-a facut pe reprezentantii asociatiilor de consumatori din Italia sa boicoteze, pentru 24 de ore, cumpararea de paste.
Miscarile de protest au reflectat, de fapt, o criza iminenta: dificultatile din ce in ce mai mari a milioane de oameni in a-si procura banala hrana. Motivul este cat se poate de simplu: carnea si cerealele au devenit inaccesibile atat pentru oamenii saraci de la tara, cat si pentru cei de la oras.
Din acest punct de vedere, Mexicul si Italia nu sunt nici pe departe cazuri izolate. Asemenea miscari de protest au avut loc si in Maroc, Uzbekistan, Guineea, Mauritania sau Senegal. Aceste state au fost teatre de manifestatii din cauza cresterii pretului la produsele alimentare de prima necesitate. Mai mult decat atat, numeroase tari intentioneaza sa isi limiteze exporturile de cereale prin diverse metode.
Dupa ce Argentina si Ucraina au urmat deja aceasta cale, Rusia si China, mari exportatoare de porumb, sunt pe punctul de a adopta politici restrictive similare. Obiectivul lor este clar definit: privilegierea pietei interne pentru evitarea tensiunilor sociale. Alimentele s-au scumpit foarte mult in 2007, unele dintre cauze fiind cresterea cererii, stagnarea ofertei, dar si marirea costurilor pentru transporturile maritime.
Oferta stagneaza si pentru ca incalzirea climatica a a produs un deficit major la recoltele de anul trecut. Din cauza rezervelor de grane foarte scazute, Europa este pusa in situatia de a importa 15 milioane de tone de cereale, o cifra-record care se va reflecta si in pretul carnii.
Cerealele vor avea trei destinatii
Anul acesta a inceput cu o crestere spectaculoasa a pretului la barilul de petrol. Preturile ridicate ale combustibililor provoaca un dublu efect: marirea costurilor pentru transporturile maritime si nevoia de a recurge la surse alternative de combustibil.
Costurile transporturilor se reflecta in pretul cerealelor si, implicit, in cel al carnii. In plus, din cauza pretului petrolului, biocarburantii devin tot mai atractivi. In felul acesta, trestia de zahar, porumbul, oleaginoasele vor avea finalitati energetice, si nu alimentare. In aceste situatii, culturile vor trebui sa aiba trei destinatii: farfuria oamenilor, hrana animalelor tot mai numeroase si motoarele mijloacelor de transport.
Sursa: Adevarul
