Foarte multe animale, de la rechini, la amfibieni, pasari si chiar mamifere, au zona abdominal alba si moale. Dar oare de ce este atat de des intalnita aceasta vulnerabilitate biologica?
Zonele abdominale albe sau de culoare foarte deschisa se gasesc, de obicei, la animalele care trebuie sa se fereasca sa nu fie atacati de dedesubt. Creaturile care inoata, zboara sau se catara s-ar putea sa se confunde cu peisajul mai usor, daca au culoarea burtii mai deschisa. Mai exact, animalele care au un pigment mai inchis pe partea corpului care primeste cea mai multa lumina si o pigmentare mai deschisa pe partea care este expusa la mai putina lumina, sunt mai putin vizibile deoarece modul in care cade lumina pe corpul lor le face sa para mai plate.
Dar asta nu explica si motivul pentru care aceste animale au o zona abdominala foarte moale.
Poate credeti ca scheletul vertebratelor a neglijat intotdeauna sa protejeze abdomenul. Dar, in realitate, lucrurile nu au stat asa mereu. Multe animale preistorice aveau un grup de oase protectoare care le acoperea abdomenul precum un al doilea set de coaste. Dinozaurii theropozi, de exemplu, aveau un astfel de set de oase care le protejau zona abdominala. In schimba, pasarile din zilele noastre, si-au pierdut aceasta caracteristica, iar unul dintre motivele care explica fenomenul este acela ca pentru a se ridica de pe sol cat mai repede, animalele de azi trebuie sa fie cat mai usoare.
Poate ca pasarile explica de ce unele specii si-au pierdut sau nu au avut niciodata oase abdominale. In primul rand, acest set de oase in plus necesitau mai multe calorii pentru a creste si functionare. Apoi, el ingreuna deplasarea animalelor.
Asa ca, animalele au evoluat pierzandu-si acest tip de oase, devenind, in schimb mai usoare, pentru a putea scapa mai repede de pradatori.
