Pe ai cui umeri cade responsabilitatea în cadrul sistemelor de garanție-returnare? În decursul anilor de când se implementează aceste sisteme, au existat și voci care au susținut că responsabilitatea revine distribuitorilor și comercianților, fără a exista un mecanism care să influențeze producătorii să regândească design-ul produsului (inclusiv ambalajul).
Clarissa Morawski, director executiv al Reloop Platform, consideră că viziunea care exclude sistemele garanție-returnare dintre formele responsabilității extinse a producătorilor este puristă și superficială.
Ce este responsabilitatea extinsă a producătorului sau EPR? Termenul a fost introdus în urmă cu peste două decenii, de Thomas Lindhqvist, un profesor suedez de Economie a Mediului. Conceptul pe care l-a definit are, în viziunea sa, un dublu obiectiv. În primul rând, să trateze problema în creștere a deșeurilor în exces și, în al doilea rând, să stimuleze proiectarea produselor și a lanțurilor de aprovizionare cu focus pe impactul de mediu. La acea vreme, Lindhqvist a definit EPR ca o strategie de mediu prin care producătorii își asumă responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al produselor lor, în special recuperarea, reciclarea și eliminarea finală.
Însuși Lindhqvist, părintele responsabilității extinse a producătorilor, a clasificat sistemele de garanție-returnare drept EPR. A dedicat un întreg capitol al tezei sale de doctorat, publicată în 2000, analizării ratei de colectare mari obținute prin legislația care vizează SGR. S-ar putea chiar afirma că, dacă nu ar fi existat SGR, Lindhqvist nu ar fi dezvoltat niciodată definiția EPR.
Însă nu doar Lindhqvist a clasificat SGR ca o formă de responsabilitate extinsă a producătorilor. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a actualizat în anul 2016 Manualul privind EPR și face referire la sistemele de garanție-returnare pe 21 pagini diferite. Organizația notează că responsabilitatea extinsă a producătorilor poate fi voluntară sau impusă prin lege și poate fi implementată printr-o varietate de instrumente. Sunt enumerate cerințele de preluare a produselor sau alte instrumente precum SGR sau taxe anticipate de eliminare, sau o combinație a acestora.
SGR poate influența proiectarea ecologică a ambalajelor
Reloop Platform a constatat că prin implementarea sistemelor de garanție-returnare (SGR) pentru ambalajele de unică folosință pentru băuturi în Suedia, Finlanda, Germania, Estonia Lituania și Norvegia s-a obținut tipul de rezultate pe care le-a imaginat Lindhqvist. Același lucru se poate spune și despre SGR gestionate de producători în America de Nord, în Oregon și Michigan spre exemplu, unde industria băuturilor are obligația financiară și managerială, precum și puterea de a elimina costuri din sistem. În plus față de EPR, sistemele de garanție-returnare pentru recipientele de băuturi pot constitui o sursă consistentă de material reciclabil curat, care să fie utilizat în producerea de noi recipiente. Astfel, se poate reduce semnificativ amprenta de carbon a unui ambalaj, iar producătorii își pot atinge obiectivele privind conținutul de material reciclat.
Experiența statelor care au implementat SGR a demonstrat că actorii din aval în lanțul de aprovizionare, distribuitorii și retailerii, au puterea de a impune producătorilor schimbarea design-ului. Spre exemplu, în Statele Unite este interzis prin lege ca producătorii de alcool să manipuleze și să distribuie produsele. Selecția ambalajelor este făcută de către distribuitori. Sistemele de garanție-returnare pot avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra proiectării produsului, în cazul în care un operator centralizat care gestionează sistemul în numele distribuitorilor sau producătorilor poate accesa materialul reciclabil și îl poate redirecționa către producătorii de recipiente.
Din perspectiva economiei circulare, sistemele de garanție-returnare pot fi cea mai rentabilă opțiune pentru ca producătorii să-și îndeplinească obligațiile EPR și pentru a atinge rate de reciclare ridicate pentru ambalajele lor. Sistemele de garanție-returnare obțin performanțe ridicate, au costuri mai mici atunci când se bazează pe performanță și promovează tranziția către o economie circulară.
Având în vedere aceste beneficii și lipsa de performanță a programelor municipale de colectare, cea mai bună soluție pentru gestionarea recipientelor goale de băuturi într-un mod circular și pentru a împiedica ajungerea acestora la groapa de gunoi sau aruncate în natură. În România, dintre deșeurile abandonate atât în mediul rural, cât și în mediul urban, aproximativ 38% sunt reprezentate de plastic, sticlă și metal.
Autor: Clarissa Morawski, CEO Reloop Platform
Traducere și adaptare: Gabriela Barbur
