CursDeGuvernare.ro a organizat în cursul săptămânii trecute o conferință pe marginea proiectului de hotărâre privind sistemul de garanție-returnare pentru ambalajele de băuturi, lansat în consultare publică de Ministerul Mediului. Evenimentul s-a bucurat de participarea factorilor de decizie din țară, a reprezentanților industriei afectate de această legislație, precum și a experților internaționali în domeniul sistemului de garanție-returnare (SGR).
Am stat de vorbă cu unul dintre experții invitați la eveniment, Anna Larsson, director dezvoltare proiecte de economie circulară Europa în cadrul Reloop Platform, despre propunerea de act normativ a Ministerului Mediului și despre pericolele pe care ar trebui să le evite România. Reloop Platform este una dintre organizațiile care au elaborat un document de poziție privind legiferarea eficientă a SGR în România.
Reporter: Ați analizat în detaliu propunerea de Hotărâre de Guvern care este, în acest moment, în dezbatere publică în România. În ce măsură se conformează principiilor cheie ale legiferării SGR?
Anna Larsson: În primul rând, trebuie să spun că proiectul conține un set foarte detaliat de prevederi și pare că a combinat experiențele din mai multe țări, oferind îndrumare clară privind implementarea sistemului pentru toți actorii din piață. Este foarte important ca accentul să cadă pe mediu și să existe ambiția de a urmări principiile economiei circulare. În legislația românească privind SGR, țintele de colectare sunt stabilite pas cu pas și reflectă dezvoltarea nivelului de colectare după implementarea sistemului. SGR este o metodă specială de colectare prin aceea că furnizează și stimulente financiare, iar ratele de colectare nu pot fi stabilite la același nivel cu minimul impus de Uniunea Europeană pentru alte tipuri de ambalaje, deoarece acestea sunt colectate prin alte metode. E recomandat, de asemenea, ca sistemul să vizeze toate tipurile de materiale, așa cum presupune acum proiectul de lege – plastic, metal și sticlă, dar și o gamă largă de produse, inclusiv băuturile spirtoase. România a decis să implementeze cel mai eficient mod de colectare, în locațiile de vânzare cu amănuntul și prevede că toate magazinele vor avea obligația de a lua ambalajele înapoi, în funcție de condițiile locale. Legislația menționează două tipuri de puncte de colectare; este foarte probabil ca magazinele mici să preia manual aceste ambalaje (fără a investi în echipamente automate de preluare – n.r.). Proiectul de hotărâre asigură interesul comercial al vânzătorilor cu amănuntul, prevăzând compensații pentru aceștia sub forma tarifelor de gestionare pe care le va plăti operatorul de sistem.
Proiectul de hotărâre este structurat în conformitate cu preferințele industriei băuturilor (a se vedea documentul de poziție al organizațiilor din industria europeană, pagina 2). De asemenea, în legislația din România, industria este cea desemnată să gestioneze sistemul, prin intermediul unui operator centralizat, într-o manieră non-profit.
Momentul prielnic dezvoltării sistemului pentru ambalaje reutilizabile
Reporter: Ce recomandări ați face factorilor de decizie pentru optimizarea legislației privind SGR?
Anna Larsson: Legislația detaliată se referă doar la recipientele de băuturi de unică folosință, iar legiuitorul pierde astfel oportunitatea de a adăuga prevederile complementare necesare privind ambalajele reutilizabile. Pentru ca prevederile OUG 74/2018 să fie puse în aplicare integral, legiuitorul ar trebui să creeze obligația înființării unei entități centralizate pentru a prelua responsabilitatea cu privire la ambalajele reutilizabile de băuturi.
Producătorii și comercianții din România au acum o oportunitate unică de a pune la punct cooperarea între cele două sisteme și de a le aplica pe scară largă. România a legiferat cote de piață pentru ambalaje reutilizabile și acestea ar trebui să fie tot mai mari în fiecare an. Trebuie pregătită infrastructura pentru acest lucru.
Revenind la principiile economiei circulare și la ambalajele de unică folosință, legiuitorul ar trebui să se asigure că prevederile esențiale sunt puse în aplicare din această etapă. Mai precis, ar putea fi adăugată dispoziția privind reciclabilitatea obligatorie a recipientelor pentru băuturi. În conformitate cu articolul 8a din Directiva-Cadru privind deșeurile, toate sistemele de responsabilitate extinsă ale producătorilor ar trebui să fie transparente și ar fi recomandabil ca administratorul de sistem să fie obligat să facă publice rapoarte cu privire la rezultatele SGR. De exemplu, din raportul operatorului de sistem suedez nu pot afla doar despre procentul de recipiente de băuturi colectate, ci și câte tone au fost trimise la reciclare și care a fost amprenta de carbon a sistemului.
Reporter: Care sunt pericolele pe care trebuie să le evite România?
Anna Larsson: Prin implementarea corectă a sistemului de garanție-returnare pentru recipientele de băuturi, România are o mare oportunitate de a asigura implementarea economiei circulare, care va duce la dezvoltarea economică structurală. Date fiind capacitățile de reciclare existente și forța de muncă specializată, țara are șansa de a închide la nivel local bucla materialelor reciclabile, de a contribui la ameliorarea calității mediului, la creșterea numărului locurilor de muncă ecologice și la dezvoltarea lanțului de aprovizionare local. Acesta din urmă nu este important doar în ceea ce privește impactul de mediu, ci și din punctul de vedere al securității aprovizionării. Criza Covid-19 ne-a făcut pe toți foarte vulnerabili. Implementarea SGR este un angajament la nivel național și necesită implicarea multor actori de pe piață. Acest lucru poate duce la frustrare și frică. Reprezentanții industriei și comercianții ar trebui să perceapă sistemul mai degrabă ca o mare oportunitate de a satisface nevoia de consum sustenabil, exprimată de atât de mulți cetățeni.