Din lumea celor care nu cuvanta

0
311

catei.jpgCainele a insotit omul de-a lungul zbuciumatei sale istorii pe parcursul a peste douazeci de mii de ani. Se crede ca el s-a apropiat singur de asezarile omenesti, consumand resturile vanatului, sesizand prezenta pericolelor, iar omul, a cautat sa si-l apropie, asigurandu-i hrana si adapost. In schimbul a foarte putina hrana si mangaierere, cainii, animalele cele mai devotate omului, i-au pazit cu fidelitate locuinta, au ajutat la prinderea vanatului, au salvat vieti omenesti iar astazi sunt folositi pentru prinderea infractorilor si la depistarea drogurilor, contribuind la adancirea cunoasterii.

Prin insusirile deosebite, amintim: fidelitatea, curajul, statornicia, rezistenta si devotamentul, cainele si-a castigat in familie un loc necontestat. Fiind domesticit de cel putin 14.000 de ani, sau chiar de 150.000 de ani conform dovezilor mai recente, cainele este printre cele mai populare animale de companie ai oamenilor. La fel ca si oamenii, cainii au propriul lor limbaj, bazat pe semnalele vizuale, sonore, olfactive etc., prin intermediul carora se realizeaza o intelegere aproape perfecta intre indivizii grupului. Dar cainii nu numai ca sunt capabili sa „vorbeasca”, ei pot intelege diferite aspecte ale comunicarii umane. Semnalele de comunicare, prin intermediul carora indivizii se inteleg, sunt printre altele miscarea cozii, a urechilor, sclipirea ochilor, miscarile buzelor, diferitele pozitii statice sau dinamice ale corpului, intensitatea si tonalitatea latratului, a maraitului etc. Cu ajutorul acestora, cainele isi poate exprima intentiile, propriile sale stari sufletesti, de bucurie, satisfactie, teama, nesiguranta, supunere, agresivitate etc.

Peter Pongracz, de la Universitatea Eotvos Lorand, Budapesta, a demonstrat ca latratul cainilor contine informatii pe care omul le poate descifra. De asemenea, Pongracz si colegii sai au descoperit ca pana si persoanele care nu locuiesc cu un caine pot recunoaste informatiile emotionale cuprinse in latrat, indiferent daca este vorba despre joaca, lasat singur sau confruntarea cu un strain. Echipa de la Budapesta a descoperit ca diferitele tipuri de latrat au frecvente, tonalitati diferite, si ca se poate identifica un latrat care nu a mai fost intalnit inainte. Cercetatorii mai spun ca se pot identifica destul de usor latratul de bucurie, singuratate, agresiune.

Daca aceste semne sunt bine intelese de stapan, armonia si comunicarea dintre cei doi sunt benefice in ambele sensuri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.