Drujba Romsilva pazeste padurea

AGRESIVITATE. Padurarul Trip si asistentii lui intr-ale lemnului nu au suportat aparatul foto. Poate le place mai mult camera de filmat

INVESTITIE – Aurul verde a ajuns aur galben la gitul si miinile padurarilor si smecherilor
O parte a padurii Parcului Natural Muntii Apuseni se afla, nefiresc, sub administratia Romsilva. La fata locului l-am gasit
pe padurar, in fruntea taietorilor de lemne. Evident, nu era vorba de copaci insemnati pentru “recoltare”. Pentru indiscretia noastra am fost bruscati si cit pe ce trimisi in vizita la spital.

Boga se afla in partea de vest a Parcului Natural Muntii Apuseni, pe drumul ce urca dinspre comuna Pietroasa spre Padis. Odata un mic sat de vacanta, Boga a ajuns acum un satuc cu peste 200 de case. De fapt, vile. Dezvoltarea rurala a adus cu sine si nevoia de mai mult, tot mai mult lemn. Linistea zonei este des tulburata de camioanele care trec pe aici, de lucrarile la drumul judetean. Insa cel mai enervant zgomot este cel al drujbei. Omul nemilos de la capatul lantului taietor nu tine cont de nimic, cu exceptia profitului.

DRUJBE NEPRIETENOASE. Chiar spre capatul statiunii Boga, caci asa este trecuta pe harta turistica a Apusenilor, trei oameni trageau din greu. Un tractorist blocase drumul cu utilajul pe care-l conducea. In spatele lui, la citiva metri, un coleg isi odihnea drujba. Dintr-o data, linistea a inceput sa fie tulburata de zgomotul altei drujbe. Tractoristul nu ne-a permis sa trecem, pentru ca din padure urmau sa cada copaci. Am trecut totusi, pentru ca drujbierul de pe coasta muntelui ne-a permis accesul pina sa cada copacii.

Drumul forestier era blocat de patru arbori care fusesera taiati si carora li se daduse drumul. Initial i-am intrebat pe cei trei intreprinzatori cit mai e pina la pensiunea la care voiam sa ajungem. Ne-au indrumat binevoitor, insa atunci cind am scos aparatul foto si am incercat sa-i fotografiem in cimpul muncii au luat foc. “Cu ce drept ma fotografiezi tu pe mine, ma?”, s-a otarit cel mai tinar dintre ei. “Nu aveti traseu de facut? Ia, dati-i drumu” de aici!”, l-a completat drujbierul care tocmai coborise versantul. Am intrebat daca drumul este proprietate privata: “Nu e, ma! E al Romsilva!”, a adaugat drujbierul mai tinar.

Degeaba am incercat sa ii explicam ca Romsilva e o institutie de stat si, ca urmare, drumul forestier poate fi batut de oricine. Nu am avut cu cine ne intelege! Am dat sa plecam. “Unde pleci, ma, sterge tot ce ai in aparat acum, ca altfel…”, a spus agitat tinarul drujbier. Evident ca nu am sters nimic si ne-am continuat drumul catre pensiunea pe care o cautam. Am zabovit citeva minute acolo si ne-am intors la mesterii drujbieri. Am facut alte fotografii, ceea ce l-a infuriat pe tinarul drujbier, care era cit pe ce sa explodeze. O mica altercatie, citeva injuraturi, amenintari. I-am intrebat de ce se agita in halul asta. Devenise evident ca atitudinea lor trada niste “constiinte incarcate” si ca aveam de-a face cu o ilegalitate. Hotariti sa nu ne lase sa plecam, cei trei au strins rindurile. O stringere “amicala” de git din partea tinarului drujbier, tremur de nervi din partea tractoristului si o mina ferma pe drujba a celuilalt drujbier aratau ca nu prea stateam pe roze. Am plecat, dupa ce in prealabil am incercat zadarnic sa apelam 112, serviciul de urgenta. Tractoristul si cu drujbierul ne-au urmarit cale de citiva zeci de metri pentru a se asigura ca parasim zona.

LA POLITIE. Prima oprire dupa intilnirea “prietenoasa” din padure am facut-o la postul de politie din Pietroasa. I-am aratat sefului de post fotografiile cu cei trei intreprinzatori si l-am rugat sa ii identifice. “Este padurarul Trip si cu ajutoarele lui”, a spus politistul. Apoi, dupa ce ne-a asigurat de tot sprijinul, a sunat la Ocolul Silvic Sudrigiu pentru a cere si prezenta unui angajat al Romsilva, pentru ca am insistat sa ne intoarcem la locul faptei. Nu raspundea nimeni, insa a promis ca mai incearca. Am plecat in cautarea unui semnal de telefonie mobila si am sunat la Directia Silvica Oradea, unde am avut placerea de a ma intretine telefonic cu un robot vreme de citeva minute.

Am renuntat si am sunat direct la cabinetul lui Dan Ioan Aldea, directorul general al Romsilva. I-am explicat ce s-a intimplat si i-am spus ca atit seful de post, cit si eu am incercat sa gasim pe cineva de la Ocol sau de la Directie. I-am spus ca politistul a identificat oamenii si ca cel mai hotarit dintre ei este chiar un angajat al Romsilva.

Directorul Aldea a precizat ca nu are cum, pentru ca acolo sint ocoale private si ca zona nici nu face parte din Parcul Natural Muntii Apuseni. Dar oricine se uita pe o harta poate vedea ca zona Boga este inclusa in aria parcului, asa ca directorul Aldea ar face bine sa fie mai atent cu ariile pe care le administreaza, pentru ca parcul este administrat de onor Romsilva – ceea ce este un paradox, de altfel.

Seful cel mare de la Romsilva a insistat pe tema ocoalelor si pe faptul ca taietorii nu pot fi ai institutiei pe care o conduce. Pina la urma, Aldea si-a trimis un subordonat, pe Dragomir Stiole, seful Ocolului Silvic Sudrigiu, care cu greu a fost de acord sa ne insoteasca la locul actiunii. Din punctul lui de vedere, padurarul Nicolaie Trip este un om calm, angajat de numai un an (iata ca este foarte usor sa-ti intri in mina dupa putin timp de la angajare) si ca, daca situatia se confirma, va avea grija sa ia masurile legale. Nu a uitat sa precizeze ca a mai dat afara vreo doi, trei care faceau lucruri necurate prin padure, dar si ca multi dintre padurarii concediati gasesc diferite cai legale de a se reangaja exact pe postul din care fusesera dati afara.

LA PADURE. Dragomir Stiole a tot incercat in sediul de politie sa ne explice ca Trip e un baiat bun, care nu bea, ca nu a avut probleme cu el, ca nu este violent deloc si ca nu-i vine sa-si creada urechilor ceea ce i-am povestit. I-am aratat fotografii cu fata schimonosita de nervi a padurarului si nu a mai avut nici o replica. Am intrebat in stinga si-n dreapta cum e cunoscut padurarul Trip. “Un mare nesimtit, dom”le”, a fost raspunsul. Insotiti de el si de adjunctul sefului de post, ne-am intors la locul faptei. Evident, cei trei isi luasera talpasita, insa oficialii au recunoscut ca taierile erau proaspete.

COPACI ERAU NEMARCATI. L-am intrebat pe seful padurarului Trip cum putem vedea daca arborii au fost taiati legal sau nu, daca exista documente. A explicat ca se poate vedea foarte usor pe ciotul ramas, pentru ca tot lemnul aprobat pentru taiere trebuie marcat, in acest caz cu vopsea albastra. Cum nu putea sa urce versantul, destul de abrupt, de altfel, am facut fotografii pe care i le-am aratat. A recunoscut ca nu exista nici un marcaj si ne-a asigurat ca va trimite o echipa de inspectie. “Daca le-a taiat ilegal, si se vede ca asa e, o sa i le imput. Daca a taiat mai mult de 15 metri cubi, legea si contractul colectiv de munca imi permit sa-l dau afara fara alte comentarii”, a spus Stiole. Pe linga arborii pe care ii vazusem doboriti de drujbieri, pe versant se mai aflau altii care asteptau. Seful Ocolului ne-a asigurat ca in citeva zile inspectorii vor finaliza controlul si vom afla ce s-a constatat.

Din pacate, Muntii Apuseni, la fel ca alte zone des impadurite, sint victimele acestor inconstienti care pentru bani uita de fapt pentru ce sint platiti: sa protejeze si sa apere padurea. Atacatorii ferventi ai padurilor in Apuseni sint chiar motii care traiesc in Parcul Natural, aproape 10.000 de suflete. Exploatarea lemnului in aceasta zona a dus si la crime, ceea ce ne duce cu gindul la armonia perfecta intre om si natura si la viata bucolica de la sat.

Drujba, obiect traditional in Apuseni
Taierea arborilor in Parcul Natural Muntii Apuseni se face la greu si institutiile se fac ca ploua. Se da vina pe capriciile vremii care a doborit citeva zeci de hectare in zona Padisului, inima parcului, inspre Ic Ponor. Numai ca vintul care a scos din radacini molizii sau i-a rupt a avut la el si drujba, dupa cum lesne se poate vedea. Inainte de Ic Ponor, un drum in dreapta duce spre Calineasa. Turistul care se incumeta sa intre acolo si are neobrazarea sa faca si poze va avea mari probleme cu motii taietori. Zeci de gatere impinzesc zona, mii de metri cubi de lemn si cherestea isi asteapta rindul frumos pe marginea drumului pentru a fi transportati. Basculante, autofrigorifice, tiruri pline cu lemn pleaca zilnic din Padis, lasind in urma dezastru. Cindva loc de intilnire si de schimburi economice al motilor din Alba, Bihor si Cluj, locul a devenit locul de intilnire cu drujba. Dinspre Calineasa se poate ajunge pe drum forestier pina pe Dealul Clujului si de acolo la Pestera Ghetarul Scarisoara. Pe aproape 20 km se pot vedea urmele adinci lasate in inima padurii de localnici. Este adevarat ca motii de aici traiesc numai de pe urma lemnului, ca au venit reprezentanti ai institutiilor europene sa evalueze problema si cum au venit asa s-au dus, ca exista o problema sociala in aceasta zona. Probleme si iar probleme. Localnicii nu se sfiesc sa ameninte pe oricine care vine sa le strice socotelile cu padurea, chiar si pe reprezentantii autoritatilor. Jandarmeria montana isi face aparitia numai iarna, cind incepe sezonul de schi. Garda de Mediu rar calca drumurile forestiere. Politistii din aceste comune sint putini la numar, iar trei sau patru agenti care raspund de citeva comune nu au cum sa verifice in permanenta taierile. Poate ar trebui sa vina niste straini care sa ne invete cum sa protejam ce a mai ramas din padurile Apusenilor, pentru ca autoritatile noastre au alte griji si nu le ramine decit sa citeasca lozincile comuniste frumos infipte in pamint sau pironite in copaci cu: aurul verde, plaminul planetei, avutia nationala si alte asemenea forme fara fond.

Sursa: Jurnalul National

Articolul precedentNecunoscuta noua, apreciata in Europa
Articolul următorEnergie verde

Articole similare

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente