Fiecare fulger degaja minim 500 de megajouli, adica destul cat sa tina aprins un bec de 100 de wati timp de doua luni, dar folosirea fulgerului pe post de resursa energetica este, deocamdata, imposibila din punct de vedere tehnic
Prin anul 1088, in timpul dinastiei Song, un om de stiinta chinez nota in jurnalul sau ce s-a intamplat cu o casa fulgerata in plin, in timpul unei furtuni. „Toti au crezut ca acea casa va arde pana la pamant, dar n-a fost asa. Zidurile, desi erau de lemn, numai s-au afumat, iar obiectele lacuite n-au patit nimic.
In schimb, sabia stapanului casei s-a topit complet”. Era prima observatie care nota limpede ca unele materiale sunt mai bune conducatoare de electricitate decat altele.
Un fulger este descarcarea brusca spre pamant a sarcinilor electrice care se acumuleaza la suprafata norilor. De cele mai multe ori, fulgerele apar in timpul furtunilor, cand doi nori cu sarcini diferite ajung unul langa altul, dar se pot produce si din senin, in timpul eruptiei unui vulcan, de pilda.
Experienta cu zmeul e fatala
La cateva saptamani dupa experimentul lui Thomas-Francois Dalibard, desfasurat in localitatea Marly-la-Ville, Benjamin Franklin a facut publica o asa-zisa experienta similara, prin care, cu ajutorul unui zmeu inaltat in timpul furtunii, el ar fi reusit sa „captureze” un fulger, care a traversat sfoara umeda, „imprastiind scantei peste tot”.
Tom Tucker, unul dintre autorii care au scris despre viata savantului american, a notat ca Franklin, desi avea pareri corecte despre natura fulgerelor si despre faptul ca electricitatea „prefera” unele materiale, nu a efectuat totusi celebra experinta cu zmeul.
Citeste articolul Fulgerul, un rezervor imens de energie inaccesibila integral in Adevarul
