Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile a publicat un raport privind Implicarea organizatiilor neguvernamentale in accesarea si absorbtia fondurilor structurale, focalizat pe managementul financiar al proiectelor finantate din fonduri structurale din perspectiva ONG. Raportul are la baza chestionare, interviuri si studii de caz realizate in a doua parte a anului 2010. raportul poate fi accesat aici.
ONG-urile au, in general proiecte in urmatoarele programe: POSDRU, urmat la mare distanta de POSMEDIU, PODCA, POSCCE si POR.
Principalele motive ce au determinat ONG sa nu aplice in cadrul celorlalte programe operationale sunt neconcordanta dintre obiectivele programelor si cele vizate la nivel organizational de catre organizatiile potential aplicante – peste 40% din total ONG invocand acest motiv pentru POPescuit, POSCCE, PNDR, PODCA si POSMediu si intr-o mai mica masura
in ceea ce priveste POR – si lipsa capacitatii financiare pentru a indeplini criteriile de eligibilitate, mai evidenta in ceea ce priveste POR.
Principala provocare a organizatiilor ce deruleaza proiecte finantate prin programele operationale ale fondurilor structurale o constituie asigurarea fluxului de numerar necesar derularii proiectelor in conditiile in care mai bine de trei patrimi din totalul ONG a inregistrat intarzieri mari in rambursarea cheltuielilor eligibile sau in recuperarea TVA aferent cheltuielilor.
Celelalte tipuri de dificultatea semnalate, ce se refera la neclaritatea sau schimbarile succesive ale cadrului de reglementare sau cele legate de intocmirea rapoartelor financiare sau de asigurarea cofinantarii proiectelor – sunt resimtite de un numar relativ mic de organizatii si sunt considerate in general ca fiind surmontabile.
Cele mai multe ONG-uri din Romania au pina in 10 angajati (59,1%), din acestea 30,3% au intre 6 si 10 angajati. Numai 19,7% au peste 20 de angajati.
Managerii financiari ai proiectelor au indicat ca dificultate in constituirea fondurilor necesare pentru acoperirea TVA. Intr-o mai mica masura este indicata dificultatea constituirii fondurilor necesare pentru salarii, remuneratia expertilor si cheltuielile administrative.
Pentru avansarea sumelor necesare derularii proiectelor, ONG-urile din Romania apeleaza la fondurile proprii care provin din directionarea impozitului de 2% al persoanelor fizice, donatii individuale, sponsorizari si donatii din partea companiilor, cotizatii ale membrilor si activitati generatoare de profit. Insa atunci cand aceste sume au fost insuficinete numai 7,6% din intervievati au apelat sau au reusit sa acceseze credite bancare, fie pentru ca nu agreeaza aceasta solutie pentru ca are costuri ridicate, fie pentru ca nu dispun de bunuri imobile sau active pentru garantarea creditelor.
Raportul este interesant de parcurs in original, este ilustrat cu multe grafice. va fi extrem de interesanta continuarea acestui eofrt si compararea datelor pe masura ce inainteaza experienta ONG in implementarea proiectelor din fonduri europene. De asemenea, ar fi interesant de urmarit diverse aspecte legate de statutul ONG, care adesea nu sunt cuprinse – ca si categorie de implementatori, – in diverse reglementari necesare pe parcursul implementarii proiectelor.