Inventariind efectele acumularii de gaze ce produc efectul de sera…

Fragment de otolitInventariind efectele acumularii de gaze ce produc efectul de sera, grijile cercetatorilor nu se opresc doar la cresterea temperaturii si a nivelului marii sau alte probleme de care sunt siguri ca ne vor afecta pe viitor. Ei se ingrijoreaza si de alte efecte, mai mari sau mai mici, pe care nimeni nu le-a luat in calcul.

In prezent, cercetatorii afirma ca e posibil sa ne confruntam cu o problema neasteptata: o schimbare majora in anatomia urechii interne a pestilor crescuti in apa cu concentratii ridicate de dioxid de carbon – principalul factor al supraincalzirii atmosferei, din care cea mai mare parte este absorbita de mare.

Pe masura ce oceanele absorb dioxidul de carbon, apa devine din ce in ce mai acida. Specialistii spun ca aciditatea apei oceanice poate fi cauza principala a dezvoltarii anevoioase a cochiliei unor scoici sau a crustei coralilor. Aceasta cercetare, condusa de David Checkley de la Institutul de Oceanografie din Scripps, a implicat pesti expusi in apa cu concentratie ridicata de dioxid de carbon.

Cercetatorii au anticipat ca pestii vor intampina dificultati in privinta formarii oaselor, in special dezvoltarea otolitilor – structura osoasa auditiva in forma de piatra care ajuta pestii sa se orienteze in apa. Dar cand au studiat reactia unor bibani tineri crescuti in bazine cu apa cu o concentratie mare de dioxid de carbon, au observat un efect opus: aceasta specie de peste a inregistrat o crestere excesiva a otolitilor spre deosebire de ceilalti pesti crescuti in apa cu o concentratie normala de dioxid de carbon.

Specialistii studiaza deseori otolitii deoarece acestia cresc in straturi ce pot dezvalui varsta unui peste asa cum inelele unui trunchi de copac dezvaluie varsta acelui copac. In prezent se cerceteaza daca aceasta crestere excesiva se poate intampla si altor specii de peste, ce anume o cauzeaza si, cel mai important, daca otolitii mai mari sunt daunatori sau nu pentru pesti.

Cercetatorii raporteaza descoperirile in editia de vineri a ziarului „Science”: „Daca pestii se pot descurca sau sunt ajutati de otolitii supracrescuti, atunci nu exista nici un motiv de ingrijorare”, a declarat dr. Checkley. Tot dr. Checkley a adaugat: „Se presupune ca daca acestia sunt atinsi, atunci se va schimba si modul in care otolitiiajuta pestele sa isi mentina pozitia, sa se deplaseze si sa supravietuiasca.”

Sursa: www.nytimes.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *