In redactarea prezentului articol avem in vedere situatia intalnita in mod repetat in practica, in care autoritatile publice locale care au organizat proceduri de atribuire pentru concesionarea serviciului public de salubritate au constatat la deschiderea ofertelor prezentate de operatorii economici participanti ca acestia au indicat ca vor percepe pentru activitatea de „Colectare, transport, depozitare si valorificarea deseurilor voluminoase provenite de la populatie, institutii publice si agenti economici, neasimilabile celor menajere (mobilier, deseuri de echipamente electrice si electrocasnice)” tariful „0”.
In atare situatie, nu de putine ori autoritatile contractante implicate au respins ofertele de acest gen ca fiind inacceptabile datorita „pretului neobisnuit de scazut”, intemeindu-si decizia pe dispozitiile art. 36 alin. 1 lit. f) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, raportat la art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006.
Deciziile autoritatilor contractante sunt argumentate de maniera ca orice activitate genereaza anumite costuri, iar tariful „0” nu poate fi ofertat, intrucat nu poate fi fundamentat economic din punct de vedere al modului de formare a pretului, atata timp cat exista un tarif de depozitare perceput la rampa de deseuri.
Autoritatile publice au, insa, o problema in a intelege de ce o anumita activitate prestata in folosul comunitatii nu este tarifata, care este justificarea economica si care este baza legala pentru a derula o astfel de activitate la un tarif „0”.
De fapt, prin prestarea activitatii de colectare a deseurilor voluminoase neasimilabile celor menajere, operatorul economic are in vedere valorificarea respectivelor deseuri si nu depozitarea lor la rampa de deseuri. Mentionam, in special, valorificarea materialelor reciclabile obtinute din echipamente electrice si electrocasnice si mobilier care sunt livrate unor firme specializate in tratarea lor finala.
Costurile activitatii de colectare si transport a deseurilor voluminoase neasimilabile celor menajere, deseuri de echipamente electrice si electrocasnice si a pieselor de mobilier, sunt oricum reduse datorita cantitatii mici de astfel de deseuri, datorita colectarii lor la intervale mari de timp (lunar) si datorita utilizarii de capacitati disponibile din cadrul altor activitati (echipamente, utilaje, oameni). Totodata, prin prestarea acestei activitati la tariful „0” se doreste stimularea la maxim a populatiei in a pre-colecta aceste deseuri in mod distinct de celelalte tipuri de deseuri (selectiv). Pentru ca ocupa un volum foarte mare, deseurile voluminoase nu trebuie aruncate la groapa de gunoi intrucat ar acoperi o mare parte din volumul acesteia cu obiecte reciclabile.
Deseurile voluminoase sunt reciclate in totalitate si nu depozitate la rampa de deseuri, urmarindu-se obtinerea de venituri si acoperirea costurilor din valorificarea materialelor reciclabile.
Argumentele expuse sunt in conformitate cu legislatia specifica in vigoare ce transpune reglementarile europene in materie, astfel: HG. nr. 448/2005 privind deseurile de echipamente electrice si electronice, denumite DEEE, specifica la art. 1 faptul ca obiectivul concret al actului normativ este „refolosirea, reciclarea si alte forme de valorificare a DEEE, astfel incat sa se reduca volumul de deseuri eliminate.”
La art. 5 din acelasi act normativ se instituie principiul „colectarii selective” a DEEE, a carui implementare este in sarcina directa a autoritatilor publice locale ce au obligatia de a pune la dispozitie spatiile necesare pentru „punctele de colectare selectiva”.
Conform aceluiasi text normativ, „punctele de colectare” au obligatia legala de a prelua DEEE de la posesori sau distribuitori, gratuit sau contra unei compensatii, care va tine seama de valoarea componentelor reutilizabile din componenta acestora.
O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, instituie, la art. 9, obligatia autoritatilor competente de a lua toate masurile necesare pentru ca detinatorii de deseuri, persoane juridice, sa asigure prin mijloace proprii valorificarea sau eliminarea deseurilor ori sa asigure predarea deseurilor proprii unor unitati autorizate, in vederea valorificarii sau eliminarii acestora.
Acelasi act normativ precizeaza, la art. 3 alin. 1, ca unul dintre obiectivele prioritare ale gestionarii deseurilor este: „reutilizarea, valorificarea deseurilor prin reciclare, recuperarea sau orice alt proces prin care se obtin materii prime secundare ori utilizarea deseurilor ca sursaa de energie.”
Inclusiv prevederile Legii nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localitatilor specifica, la art. 2 alin. 3 lit. i), ca serviciul de salubrizare cuprinde urmatoarele activitati: „colectarea, depozitarea si valorificarea deseurilor voluminoase provenite de la populatie, institutii publice si agenti economici, neasimilabile celor menajere (mobilier, deseuri de echipamente electrice si electrocasnice, etc.)” din care rezulta explicit posibilitatea oferita operatorilor economici de a valorifica deseurile voluminoase.
In situatia in care legea permite valorificarea de catre operatorii economici a deseurilor voluminoase si chiar asta se intentioneaza, s-ar ajunge practic la situatia in care operatorii economici ar face o dubla incasare pentru operatiunea de colectare a deseurilor voluminoase, o data prin tariful perceput si a doua oara la cei care achizitioneaza deseuri in vederea valorificarii.
Avem in vedere, nu in ultimul rand, si reglementarile europene in materie si indicam in acest sens Directiva nr. 2008/98/CE Parlamentului European si a Consiliului privind deseurile si de abrogare a anumitor directive, care in art. 4 alin. 1 prevede ca „ierarhia deseurilor”, prezentata in cadrul actului normativ, trebuie aplicata in functie de ordinea prioritatilor in legislatia nationala si a politicii in materie de prevenire a generarii si de gestionare a deseurilor. Astfel, ordinea prioritatilor este: 1. prevenirea; 2. pregatirea pentru reutilizare; 3. reciclarea; 4. alte operatiuni de valorificare (ex. valorificarea energetica); 5. eliminarea.
In concluzie, luand in considerare toate reglementarile indicate, atat la nivel national, cat si la nivel european, rezulta cu necesitate ca decizia autoritatilor publice care au respins asemenea oferte ca „inacceptabile” pentru motivul ca ar avea un „pret neobisnuit de scazut” este gresita, fiind neintemeiata si nefondata in drept, si in deplina contradictie cu principiile reglementarilor europene in materie de gestiune a deseurilor.
Operatorii economici, in mod legal, in cadrul elaborarii ofertelor au luat in considerare, cu prioritate, operatiunea de valorificare a deseurilor si recuperarea costurilor din valorificare si nu din perceperea unui tarif pentru colectare si transport la punctul de colectare. Situatia descrisa excede in mod clar dispozitiilor din O.U.G. nr. 34/2006 ce definesc oferta inacceptabila pentru „pret neobisnuit de scazut”, justificarea ofertantului fiind intemeiata si conforma reglementarilor europene pentru a oferi un tarif „0”.
