– subliniaza presedintele Federatiei Patronatelor de Mediu din Romania, Elena Laslu –
Cat de puternica este miscarea patronala de mediu din Romania?
Destul de puternica si cu o vechime considerabila. Printre altele, in Romania exista Asociatia Patronala UNIMED (Asociatia Patronala a Producatorilor si Utilizatorilor de Echipamente Industriale pentru Protectia Mediului din Romania), infiintata in martie 1999, care este o grupare a unor firme de audit, instruire si consultanta, in domeniul protectiei mediului inconjurator. Pe de alta parte, unul dintre proiectele UNIMED a condus la formarea Asociatiei Auditorilor si Evaluatorilor de Mediu din Industrie – ECOEVALIND, in anul 2002. Acestea, impreuna cu alte asociatii de profil, inclusiv profesionale, s-au reunit in Federatia Patronatelor de Mediu din Romania, infiintata in 2004, care functioneaza in cadrul Confederatiei Patronale a Industriei din Romania – UGIR 1903.
Care sunt principalele obiective ale Federatiei Patronatelor de Mediu?
Focusarea noastra este mai mult pe poluatori, pe industrie, deoarece industria este cea care agreseaza mediul inconjurator, in principal. De asemenea, ne concentram pe apararea dreptului la viata sanatoasa, dar si pe repectarea principiului ca „poluatorul plateste”.
In acest sens, actionam pentru schimbarea proceselor tehnologice intens poluatoare, cu altele, nepoluante, pentru transformarea lor in procese tehnologice asa-zis „prietenoase” cu mediul sau – daca nu pot fi modificate total – atunci dorim sa fie introduse echipamente care sa retina agentul poluator la sursa, unde sa intre intr-un circuit corespunzator de tratare si neutralizare.
Un alt element foarte important al activitatii noastre se deruleaza pe domeniul resurselor umane. Am actionat intens inca de la infiintare, cand ne pregateam sa indeplinim conditiile de aderare la Uniunea Europeana.
Ce ati facut, in acest sens?
Ne-am preocupat de armonizarea fortei de munca, prin recunoasterea si in Romania a unor… meserii – ca sa spun asa – de sine statatoare, legate de mediul inconjurator si de protectia acestuia, astfel incat activitatea expertilor romani sa poata fi comparata cu a celor care opereaza in celelalte state ale Uniunii Europene. De aceea, ne-am preocupat sa infiintam Comitetul Sectorial de Formare Profesionala in Domeniul Protectiei Mediului, care a semnat acordul tripartid – Guvern, sindicate, patronate – inca din noiembrie 2005.
Cum este pregatit un specialist in probleme de protectia mediului?
Inainte de toate, trebuie sa va spun ca patronatele de mediu au legatura, pe linie guvernamentala, cu trei ministere: Ministerul Mediului, Ministerul Educatiei si Ministerul Muncii.
Inca din anul 1999 – in pregatirea aderarii la Uniunea Europeana – in Romania s-a format Consiliul National al Formarii Profesionale a Adultilor (CNFPA), pentru a se ocupa de absolut toate competentele dobandite in alte structuri decat cele formale. Deci, nu s-a ocupat de invatamantul general sau universitar, ci de competentele dobandite pe parcurs, prin asa numitul concept de „formare continua”. Si de atunci este o cooperare intre Ministerul Educatiei si Ministerul Muncii, care trebuie sa recunoasca aceste calificari dobandite.
In cadrul CNFPA exista o structura administrativa, prin care se autorizeaza Centrele de Formare Profesionala – care se ocupa de aceasta formare continua – dupa modelul european al standardelor ocupationale, prin care fiecare calificare se descrie prin competente, armonizate cu reglementarile Uniunii Europene. Si mai este o Directie de autorizare a Centrelor de Evaluare a Competentelor Profesionale. De ce este atat de important acest lucru? Pentru ca fiecare persoana care considera ca are competente intr-un domeniu, poate fi evaluata din punctul de vedere al competentei sale si obtine un „certificat de competenta”.
Dar nu este valabila diploma de absolvire a unei institutii de invatamant superior, de exemplu?
Tocmai aici e problema deosebita, in materie de protectia mediului inconjurator, care este un domeniu intersectorial. Avem patronat, avem sindicat, avem minister, dar un specialist in protectia mediului nu poate fi de sine statator, ca sa spun asa. Specialistii in protectia mediului sunt – in primul rand – specialisti intr-un domeniu anume. Nu poti fi specialist in protectia mediului, pur si simplu. Pentru ca, de pilda, nu te poti ocupa de protectia mediului in chimie, daca nu esti specialist in chimie, ca sa poti regandi procesele chimice, prin prisma protectiei mediului. Nu poti fi specialist de mediu in zootehnie, daca nu esti un foarte bun zootehnist si – abia apoi – sa te ocupi de impactul dejectiilor animale asupra mediului, pentru a sti cum sa intervii pe fluxul procesului de crestere a bovinelor, de exemplu.
Asadar, conceptia noastra este ca pentru a fi un bun specialist in protectia mediului inconjurator trebuie sa fii – inainte de toate – un foarte bun specialist in domeniul de care vrei sa te ocupi, deoarece de multe ori trebuie sa regandesti procesele tehnologice, dar fara a fecta realizarea produsului finit. Asta inseamna un adaos de competenta. Adica, omul nu-si schimba competenta, ci adauga si componenta de protectia mediului!
Concluzia este ca domeniul protectiei mediului inconjurator este legat foarte mult de conceptul de „pregatire profesionala continua”. Asta pune foarte mult in evidenta modelul european al calificarilor: competent nu esti decat daca ai lucrat intr-un domeniu, nu daca ai o diploma ca ai dobandit niste cunostinte! Diploma este o conditie de baza ca sa fii evaluat, dar diploma de studii nu-ti ofera si competenta. Mai mult decat atat: toti ne lovim acum, in viata – data fiind situatia conjuncturala – de schimbarea calificarii pe parcurs, fara sa mai facem o alta facultate, ci eventual numai facand cursuri de scurta durata. Dar ne putem dovedi competentele lucrand in noua calificare, pe baza unor abilitati proprii. Competenta nu e pe teorie, ci pe activitate practica!
Exista si in Romania calificari de mediu, pe baza unor competente evaluate?
Ca sa avem un termen de comparatie, va spun ca, pe piata europeana, sunt peste 250 de calificari in domeniul protectiei mediului inconjurator, cu recunoastere in clasificari de ocupatie. La noi in tara, pana anul trecut erau numai doua: managerul de mediu si auditorul de mediu, pentru ca doar acestea au avut standarde ocupationale, pe baza unor competente profesionale. Fac aici o paranteza: nota 10 la Geografie, de pilda, nu-mi ofera vreo competenta. Nota inseamna ca am invatat sa reproduc bine o lectie, dar asta nu spune si ce sunt eu in stare sa fac! Nota nu inseamna ca eu stiu vreo procedura pe care sa o aplic in practica!
Revenind la numarul de calificari de mediu in Romania, in ultimul an am reusit sa mai adaugam in lista, la cele doua, alte 17, iar acum avem 19 calificari, pe baza standardelor ocupationale. Ca sa intelegeti mai bine acest proces de adoptare a unor calificari, va pot oferi un exemplu: calificarea de „gunoier” nu exista, in sensul protectiei mediului inconjurator. Insa, acum, ea este detaliata pe diversele trepte de calificare, plecand de la operatorul care colecteaza deseurile menajere. Dar, ea se poate extinde ca si competenta, pentru un operator ce colecteaza deseuri industriale, iar aici intram in detalii: deseuri radioactive, deseuri medicale etc. Nu este acelasi lucru. Pentru fiecare din aceste categorii, e nevoie de competente speciale, separate si fiecare are conditii diferite de operare. In plus, au factor de risc diferit. Aceste lucruri nu erau trecute nicaieri, pana acum. Pe de alta parte, in afara operatorului de colectare deseuri, mai exista palierele de tehnician pe colectare deseuri, pe manipulare deseuri, pe compactare. Sunt activitati diferite, cu masini si utilaje diferite.
Iar necesitatile imediate ne fac sa mai avem nevoie de cel putin 10 – 15 standarde ocupationale, in domeniul protectiei mediului inconjurator. Repet: sunt necesitati imediate, dar nu inseamna ca numai de acestea am avea nevoie, din cele peste 250 de pe piata europeana!
Cum au raspuns firmele romanesti la cerintele europene de mediu, la momentul aderarii la UE, in 2007?
Exista doua directive-cadru europene foarte importante, care inglobeaza cerintele pentru toate firmle romanesti. In urma adoptarii acestora, au aparut o multime de legi orizontale – iar acum sunt peste 950 de legi – care, in diverse articole, paragrafe si sub-paragrafe, introduc diverse conditii specifice, pentru protectia mediului inconjurator.
Una dintre directivele-cadru este „Directiva IPPC”, de prevenire si controlul integrat al poluarii, introdusa in anul 2002, atunci cand Romania a inceput negocierea cu Uniunea Europeana pentru Capitolul 22 – Protectia Mediului si care a produs efecte, prin introducerea in legislatie a conditiilor de mediu. Directiva are sase Directii mari, care au facut ca, in anul 2004, cand s-a incheiat capitolul de negociere, sa identifice 716 companii din tara noastra care cadeau sub incidenta prevederilor acestor reglementari. Din cele 716, au fost numai 119 care si-au depus documentele pentru a putea avea termene de gratie esalonate de conformare la mediu, pana cel mai tarziu in anul 2013. Este vorba despre firme care au avut justificari si care au aratat ca au nevoie de un timp mai lung pentru a-si modifica procesele tehnologice. Acestea si-au putut negocia termenul de implementare a noilor cerinte. De fapt, directiva nu actioneaza pe companii, ci pe instalatii tehnologice, asa ca sunt 716 si – respectiv – 119 instalatii…
Dar nimeni nu asteapta anul 2013. Trebuie urmat un plan de conformare, etapizat, astfel ca sunt deja companii care s-au inchis, nereusind sa-si indeplineasca obligatiile pe etape. Explicatia este simpla: daca nu au reusit sa indeplinesca cerintele unei etape, este clar cu nu reusesc sa se conformeze, pana la termneul final, fie el si 2013…
O alta directiva cu efecte dureroase asupra companiilor romanesti este Directiva privind Raspunderea de Mediu. Aceasta se refera la termenul in care te poti conforma la mediu, cu procesele tehnologice prezente. Daca firma nu a reusit sa se conformeze in termenul acordat, mai primeste un termen, dar cu suspendarea activitatii. Daca nici atunci nu reuseste, intervine statul si angajeaza anumite companii de specialitate, care se vor ocupa de reabilitarea amplasamentului, dar firma in cauza va plati prejudiciul de mediu. Si au fost multe cazuri in tari ale Uniunii Europene, in care tribunalele au fost blocate – pur si simplu – din cauza numarului mare de procese, pentru recuperarea unor astfel de prejudicii. Noi inca suntem la nivelul in care urmeaza sa vedem daca ne putem conforma. Insa, deja multi au inceput sa-si dea seama ca nu se glumeste cu aceste lucruri, iar unele firme au inceput sa se inchida si din aceasta cauza.
Cine se ocupa de planurile unei firme, pentru conformare la mediu?
Prin lege, inca din anul 1998, fiecare intreprindere din Romania are un responsabil de mediu. Acesta, in discutii cu Agentia pentru Mediu, s-a ocupat si de planul de conformare al firmei respective. De altfel, la nivelul Patronatului, am fost impinsi catre actiunile legate de formarea profesionala chiar de oamenii nominalizati de conducerile intreprinderilor drept responsabili de mediu. Iar, la sedintele noastre de informare, am avut multe cazuri de astfel de responsabili care s-au speriat, cand au aflat ce trebuie sa faca. Iar unii dintre acestia – angajati ai fabricilor respective, bineinteles – tremurau la gandul ca trebuie sa le spuna sefilor despre aceste cerinte. Multi ziceau, cu teama: „Cum sa-i zic eu sefului asa ceva?”
Inainte de anul 2007, o multime de responsabili de mediu chiar au ajuns sa-si dea demisia, lasandu-i pe sefii lor sa afle de la altii care sunt cerintele impuse de legislatia europeana. Altii au spus ca s-au dus la sefi, iar acestia au tipat la ei: „Lasa-ma, domnule! Eu am treaba cu salariile, nu stiu cum sa fac rost de bani si dumneata ma iei cu astea. Ce, vrei sa te dau afara?”. Iar sfatul meu a fost sa faca materiale scrise catre „sefi”, cu numar de la Registratura, pentru a putea proba, ulterior, ca ei si-au facut datoria si au informat.
Pe de alta parte, unii inspectori de mediu si-au negociat la locul de munca o multime de masuri de protectie, dar nu de frica „sefilor”, ci de teama reactiilor muncitorilor, daca ar trebui inchisa fabrica din cauza problemelor de mediu. Vedeti, asadar, ca nu a fost asa usor…
Insa, depinde si cum tratezi aceste probleme, ca responsabil de mediu. Si alegi ce vrei sa faci: sa tii cu „mofturile” (pot sa spun asa) patronului, care nu vrea sa auda de investitii suplimentare pentru conformarea la mediu sau sa tii cu angajatii, colegii tai, care vor ramane fara slujba, daca se inchide fabrica din cauza refuzului patronului de a investi pentru a rezolva problemele de mediu ale intreprinderii…
De pilda, a fost un caz in care o domnisoara, responsabila de mediu la o firma italiana din Romania, a venit cu o mina victorioasa la Patronatul nostru, pe la inceputul anului 2006, spunandu-ne ca a reusit sa negocieze cu Agentia pentru Protectia Mediului amanarea alinierii la cerintele europene pana in noiembrie 2006. Si am intrebat-o: „Crezi ca, dupa aceea, vei putea sa modifici procesele voastre tehnologice si sa le faci conforme in numai o luna? Pentru ca, de la 1 ianuarie 2007, nu mai conteaza ce zice patronul. Daca nu esti conform, inchizi fabrica! Patronul italian poate pleca din Romania, dar muncitorii – colegii tai – raman pe drumuri. Cum le vei spune, atunci, ca tu ai tinut cont numai de ce ti-a spus patronul si nu de interesele lor?” Drept urmare, si-a cautat rapid un alt loc de munca, din proprie inititiva…
Cam asa s-a intamplat cam peste tot, daca responsabilul de mediu nu si-a facut datoria si a… „murit” de frica patronului, in loc sa-l bata la cap si sa-l faca sa inteleaga faptul ca sunt cerinte obligatorii de mediu.
Cum au rezolvat aceste probleme statele care au intrat mai demult in Uniunea Europeana?
Aici este o alta problema, care a facut ca unele companii romanesti sa considere ca se poate „glumi” pe aceasta tema. De ce? Deoarece, la inceputul procesului de aderare a Romaniei la UE, unele firme din tara noastra au constatat ca au acelasi proces tehnologic cu al altor companii din statele vechi ale Uniunii, dar care nu patesc absolut nimic si functioneaza bine-mersi, in continuare. Si au venit la Patronat, spunand: „Daca firma partenera din Germnaia nu se inchide din cauze de mediu, inseamna ca pot functiona si eu, fara probleme”. Ei, bine, nu e chiar asa! Pentru ca respectivele Directive ale UE se aplica numai noilor state care au aderat, nu si celor deja integrate in Uniunea Europeana. Aceasta Directiva – numarul 35, din 21 aprilie 2004, care s-a aplicat din 30 aprilie 2004, deoarece la 1 mai 2004 urmau sa mai intre 10 state – nu s-a aplicat si statelor care deja erau in UE, ci numai viitoarelor state membre! Iar Patronatul a atras atentia ca noi avem ceea ce se numeste „legislatie speciala”. Se poate vorbi si despre „discriminare”, insa trebuie sa ne conformam! Nu putem eluda problemele de mediu…
Ce fac firmele care se infiinteaza acum, in Romania? Mai exista termerne de aliniere la reglementarile europene de mediu?
Nu. Cine se infiinteaza acum, trebuie sa respecte legislatia la zi! Nimeni nu poate incepe activitatea cu un proces tehnologic poluant. Cum sa incep sa functionez, daca procesul meu tehnologic este poluant si omor toti pestii dintr-un rau?
Ce recomandari aveti pentru companiile din Romania, care pot avea probleme de protectie a mediului inconjurator?
Recomandarea mea este si a fost intotdeauna sa incerce sa externalizeze tot ce nu pot rezolva singuri. De exemplu, daca are o ferma de porci si trebuie sa decanteze deseurile produse, dar nu are bani sa faca si instalatia respectiva, atunci apeleaza la o firma specializata, care poate face asta cu un cost mai scazut, decat daca acea firma va investi intr-un sistem propriu. Aceasta este si situatia din Occident. De aceea, acolo exista o asa de mare fragmentare pe servicii…
Inteleg ca problemele de mediu seamana cu cele ale danturii: orice ai face, la un moment dat tot ajungi la dentist. Insa, daca ajungi mai devreme, platesti mai putin…
Asa este. Indiferent cat amani rezolvarea problemelor de mediu, tot va trebui sa te ocupi de ele, la un moment dat. Insa, daca o faci prea tarziu, ai nevoie de mult mai multi bani, iar efectele negative asupra mediului inconjurator sunt din ce in ce mai dramatice, pe masura ce trece timpul…
