Președintele României a trimis spre reexaminare vineri Legea pentru modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților.
Președintele a considerat că forma trimisă la promulgare trebuie reanalizată, astfel încât să fie înlăturate o serie de necorelări, deficiențe sau insuficiențe de redactare ce afectează claritatea, previzibilitatea și accesibilitatea normei juridice.
Peste 20.000 de oameni au semnat petiția adresată Președintelui prin care i se cerea să oprească „mutilarea spațiilor verzi”, la care ar fi dus legea modificată în Parlament. De asemenea, Asociația Peisagiștilor din România (AsoP România) i-a cerut luna trecută președintelui să nu promulge legea Spațiilor Verzi din intravilanul localităților deoarece „în textul formei trimise spre promulgare s-au strecurat grave erori materiale, iar unele dintre acestea fac ca prevederi ale legii să fie neaplicabile”.
În cererea de reexaminare, șeful statului observă că, în contextul dezvoltării urbanistice, obligația asigurării unei suprafețe amenajate cu spații verzi, cu acces public de doar 10% din suprafața terenului a cărui destinație s-a modificat este insuficientă. Legea trebuie să confere atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, o suprafață rezonabilă de spații amenajate cu spații verzi, cu acces public, mai ales în localitățile care se confruntă cu problema poluării.
Referitor la articolul care le permite autorităţilor publice locale să schimbe încadrarea urbanistică, cu obligaţia de a crea în unitatea administrativ-teritorială o suprafaţă de spaţiu verde cu 10% mai mare decât cea a cărei încadrare se schimbă, nu cuprind criterii obiective în baza cărora se poate exercita această competenţă, Președintele consideră că nu cuprinde criterii obiective în baza cărora se poate exercita această competență.
Șeful statului mai observă că o lege care să permită autorităților publice locale schimbarea încadrării urbanistice nu poate face abstracție de principii precum accesul ușor al locuitorilor la parcuri și dispersia spațiilor verzi pe întreaga suprafață a localității, în scopul asigurării calității aerului. În plus, este și lipsită de predictibilitate, contrară normelor de tehnică legislativă, întrucât nu stabilește cu claritate cui îi revine „obligația de a crea în unitatea administrativ-teritorială studiată, o suprafață de spațiu verde cu 10% mai mare decât cea a cărei încadrare se schimbă”.