TEHNOLOGIE – Colorantii nu sunt absolut necesari in produsele alimentare
De pe etichetele produselor alimentare nu lipsesc colorantii. De cele mai multe ori acestia sunt incriminati pentru aparitia unor maladii, motiv pentru care utilizarea lor a fost limitata.

Conform definitiei, colorantii restaureaza aspectul original al alimentelor a caror culoare a fost afectata prin procesare, depozitare, ambalare si distributie, acolo unde aspectul vizual este important. Fac alimentele mai atragatoare vizual si ajuta la identificarea aromelor normal asociate anumitor alimente si dau culoare alimentelor care nu o au, potenteaza culorile deja prezente in alimente. Colorantii trebuie adaugati numai in anumite alimente si numai in anumite conditii de fabricare.

CANTITATI. Nivelul maxim al colorantilor se da fie in alimentul gata de consum, fie in esenta de colorare continuta in preparatul de colorare. “Quantum satis” (q.s.) reprezinta faptul ca pentru colorantul respectiv nu este precizat nivelul maxim (de exemplu pentru E160a – caroteni si E100 – curcumina), in timp ce pentru alti coloranti trebuie indicata cantitatea maxima admisa (de exemplu, E160b – annatto – max. 10 mg/kg produs). Colorantii nu trebuie utilizati decat in conformitate cu bunele practici de productie si sa nu insele cumparatorii. Nu pot contine coloranti alimente neprocesate, apa minerala, laptele, laptele cu cacao, uleiurile si grasimile animale sau vegetale, painea, zaharul, produsele din cacao si ciocolata, ouale si produsele din oua, vinul, pestele, molustele, crustaceele, carnea de pui sau vanatul, dar nu si preparatele care contin aceste tipuri de carne. Exista alimente la care numai anumiti coloranti permisi pot fi adaugati: in gemuri, jeleuri, marmelade se accepta utilizarea E100 (curcumina), E140 (clorofila), E141 (compusi cu cupru ai clorofilei), E150 a,b,c,d (caramel), E160 (caroteni), E160c (extract de paprika), E162 (extract rosu de sfecla). In margarine, minarine, grasimi emulsionate si grasimi esentiale fara apa se accepta folosirea E160a (caroten) si E100 (curcumina) in doza q.s., dar si a E 160b (annatto) in doza de 10 mg/kg produs.

LIMITARI. Sunt coloranti admisi numai pentru anumite alimente. De exemplu, E160b (annatto, bixina, norbixina) se utilizeaza in doze de 10-15 mg/kg produs la decoratii si glazuri, gheata comestibila, lichioruri, branzeturi procesate aromate sau branzeturi maturate protocalii, galbene si albe, patiserie fina etc. De asemenea, sunt coloranti permisi numai pentru un anumit uz. De exemplu, E173 (aluminiu) se foloseste pentru colorarea glazurilor dulci de prajituri in doza q.s., de asemenea E174 (argint) si E175 (aur) se folosesc in doza q.s. la glazuri pentru prajituri, decoruri, ciocolata, lichioruri. Desigur, este responsabilitatea producatorului sa utilizeze colorantii cei mai adecvati, de preferat naturali, chiar daca sunt mai scumpi, pentru a reduce efectul colorantilor sintetici, inca cercetat in mediile stiintifice.

Ordinul MAPDR si MSF 438/295/2002 reglementeaza Normele privind aditivii alimentari destinati utilizarii in produsele alimentare pentru consum uman, cu modificarile si completarile ulterioare, care preia prevederile directivelor europene in domeniu. In acest ordin este cuprinsa si lista cu coloranti alimentari autorizati. In data de 28 iulie 2007 a intrat in vigoare Regulamentul nr. 884/2007/CE al Comisiei Europene din 26 iulie 2007 privind masurile de urgenta pentru suspendarea utilizarii colorantului alimentar E 128 Rosu 2G, regulament cu aplicabilitate directa in toate statele membre. In scopul armonizarii legislatiei nationale cu cele ale regulamentului, s-a impus eliminarea din lista de coloranti alimentari autorizati, din legislatia romaneasca, a aditivului E 128 Rosu 2G (colorant sintetic).

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here