Un alt semn al schimbarilor climatice, care determina topirea ghetarilor cu o viteza ingrijoratoare: aparitia mustelor la tabara de baza din Everest. Dawa Steven Sherpa este unul dintre martorii schimbarilor climatice care au loc in Nepal.
In urma cu cateva luni Dawa Steven Sherpa se afla la tabara de baza din Everest cand el si insotitorii sai au auzit un bazait. „Ce poate fi?”, a intrebat tanarul catarator nepalez. Au cautat si au gasit o musca mare, neagra, lucru inimaginabil in urma cu cativa ani, cand nicio insecta nu ar fi putut supravietui la altitudinea de 5,360 de metri.
„E a doua oara cand se intampla acest lucru in acest an – muntii Himalaya se incalzesc si se schimba cu repeziciune”, spune Dawa, care s-a apucat serios de catarare abia in 2006, dar in cativa ani a escaladat de doua ori Everestul si alte doua varfuri de 8000 m din Tibet.
„Eu ma ocup de catarat. E afacere de familie. Iar ceea ce vedem sunt ghetarii din Himalaya topindu-se. Nu mai e sezonier. E rapid. Si atat de evident”.
„Priviti numai la peretele si la pantele ghetarului Khumbu ( care curge 1.5 mile in jos dintr-o cascada de gheata in partea sudica a Everestului). Se poate observa o linie clara acolo unde roca neagra devine alba. Aceasta se datoreaza expunerii la soare. Ceea ce inseamna ca metri intregi de gheata groasa s-au topit in doar cateva decenii”, spune el.
Dawa s-a nascut in Khumjung, asezare situata la doar 12 mile de Everest, la 3500 m deasupra nivelului marii. Tatal sau obisnuia sa se catere alaturi de britanicul Chris Bonnington, iar bunicul sau a fost un comerciant de iaci care a facut inconjurul lumii impreuna cu primul om care a cucerit Everestul, Sir Edmund Hillary.
Trei generatii ale familiei Dawa sunt martore ale schimbarilor climatice majore care au loc astazi.”Bunicul obisnuia sa duca iacii intr-un loc numit Gokio situat de cealalta parte a ghetarului Ngozumba, cel mai lung ghetar din Nepal. Mergeam pana acolo pe gheata, dar acum pur si simplu nu mai e acolo- a ramas doar un teren stancos si pustiu. Totul s-a topit”, spune el.
El enumera unele dintre schimbarile fizice ale caror martor a fost si efectul lor asupra comunitatilor locale. „Gheata permanenta care exista deasupra satului nostru se topeste acum la aproximativ 5500 m, desi era de obicei pana la 3750 m. Satul nostru sufera acum din cauza secetei prelungite. In trecut durau numai cateva luni. Acum trec si 7 luni fara ploaie. Acum avem mai putina apa si o vreme imprevizibila”.
„Tinerele fete trebuie sa mearga acum pe jos 2 ore pentru a aduce apa. Turismul este de asemenea afectat, datorita faptului ca sate precum Khumjung, care aveau resurse mari de apa in trecut nu mai dispun de ele in prezent. Satenii isi pierd afacerile”.
„Toti ghetarii din Himalaya se topesc, cu o medie de 10-20 m pe an”, spune el.
Una dintre schimbarile cele mai evidente este cresterea lacurilor care sunt cunoscute ca fiind glaciare ce se revarsa si inunda.
„Un glof ia nastere atunci cand un lac glaciar se formeaza prin topirea ghetarului si apoi inunda. Lacul Imja este un exemplu dramatic in acest sens, fiind un potential glof. Creste cu aproximativ 74 m pe an. Cand isi va depasi albia, va determina un tsunami montan. Miliarde de galoane de apa vor fi eliberate si ar putea sterge de pe fata Pamantulu 70 % din traseul spre tabara de baza de pe Everest. Nu numai ca ne va distruge locuintele si va ucide multi oameni, dar va distruge si bijuteria coroanei industriei de turism din Nepal”, afirma el.
Anul trecut satenii au fost avertizati cu privire la pericolul ce-i paste. Un lac foarte mic situat la limita ghetarului Khumbu s-a revarsat si a maturat 4 poduri care duceau spre tabara de baza din Everest.
Dawa, in varsta de 25 de ani acum, are o mama belgiana, o diploma in managementul afacerilor de la universitatea scotiana Heriot-Watt si vorbeste 5 limbi. Este ambasador pe problema schimbarilor climatice si organizeaza expeditii majore pe Himalaya, catarandu-se impreuna cu prietenul sau, Apa Sherpa, care a escaladat Everestul de 19 ori- record mondial.
Everestul insusi se schimba , spune el. „Apa Sherpa spune ca este apa pe suprafata colului sudic (o portiune de 7920m, intre Everest si muntele Lhotse) in acest an”, spune Dawa. „De asemenea, summit-ul (tabara din varf) se micsoreaza. Inainte puteau trece pe culme, spre summit 50 de oameni. Acum abia daca mai e loc pentru 18 oameni, cel mult. Cornisa se rupe. Se formeaza o mare crevasa. Nu a existat niciodata acolo. Se pare ca nimic nu mai e sigur”.
Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand esti in varful Everestului si vezi muntii in jurul tau. Dar sa gasesti o musca la o altitudine de mii de metri e infricosator.
Sursa: http://www.guardian.co.uk/environment/2009/oct/12/himalayas-nepal-climate-change
10.10.2009
