Garda de Mediu desfasoara pana in luna noiembrie controale la agentii economici care detin echipamente cu compusi PCB (Compusi bifenili policlorurati). Rodica Zelinca, comisar sef la Garda de Mediu Botosani a declarat ca aceste echipamente aveau termen de eliminare s-au inlocuire 31 decembrie 2010.
“In cazul in care aceste echipamente sunt in conservare, societatile urmeaza sa le elimine, conform prevederilor HG 173, la unitati specializate in neutralizarea acestora, cu respectarea procedurilor. Anume, formular de transport avizat de Agentia de Mediu si ISU Botosani, cu respectarea traseului si a societatii care neutralizeaza ca acesti compusi, tinand cont ca sunt produsi toxici si cu regim special“, a spus Rodica Zelinca.
PCB sunt considerati ca fiind produse periculoase, datorita persistentei acestora in mediul inconjurator, a capacitatii de bioacumulare, a faptului ca nu se degradeaza in mediul ambiant si cauzeaza efecte adverse si toxice asupra organismelor expuse la aceste substante.
In vederea evitarii efectelor negative asupra sanatatii oamenilor, bunurilor si asupra mediului inconjurator, bifenilii policlorurati si compusii similari, sunt supusi unui regim special de gestiune si control reglementat la nivel European.
Obiectivul principal al legislatiei privind materialele si echipamentele cu continut de PCB consta in controlarea eliminarii PCB-urilor, decontaminarea sau eliminarea echipamentului continand PCB-uri sau/si eliminarea PCB-urilor folosite, in vederea lichidarii lor complete.
Istoric
Descoperiti prin anii 1920 de Monsanto Company si utilizati din anul 1929 in SUA, bifenilii policlorurati au fost pentru mult timp con-siderati un miracol stiintific, datorita caracteristicilor lor deosebite pe care le prezentau in exploatare.
Calitatile deosebite ale bifenililor au facut ca acestia sa fie utilizati pe scara larga la fabricarea transformatoarelor, condensatorilor, vopselelor, materialelor plastice, foitelor, cernelurilor si chiar a rujului de buze…
Din anul 1976, dupa 47 de ani de folosire intensiva si dupa desco-perirea impactului negativ asupra sanatatii oamenilor si a mediului, fabricarea lor a fost interzisa in SUA. Ulterior, interdictia s-a aplicat si in alte tari. Cu toate acestea, bifenilii policlorurati deja contaminasera planeta, in conditiile in care unii compusi apartin familiei substantelor care au efecte similare dioxinei, care dauneaza grav sanatatii oamenilor si animalelor, actionand direct asupra dezvoltarii sistemului hormonal al acestora.
Poluarea din apele curate
Toxicitatea asociata cu PCB-urile si cu alte hidrocarburi clorurate, inclusiv cu naftalinele policlorurate a fost cunoscuta de mult timp ca urmare a numeroaselor incidente industriale. In anul 1937 o conferinta despre pericolele pe care le reprezinta PCB-urile a fost organizata la Harvard, la Scoala de Sanatate Publica. Mai multe articole care se refera la toxicitatea diferitelor hidrocarburi clorurate au fost publicate inainte de 1940. Cu toate acestea, fabricarea si folosirea PCB-urilor a continuat cu foarte putine restrictii, pana in anii 1970.
Cu toate ingrijorarile publice, juridice si stiintifice legate de bifenilii policlorurati, ingrijorari rezultate din studiile ce indicau pericole majore asupra sanatatii populatiei, acesti compusi chimici au fost, in toata aceasta perioada, scapati de sub control.
In plus, poluarea cu bifenili a devenit cunoscuta ca poluarea din apele curate, deoarece apele in care sunt deversate raman la prima vedere curate, in ciu-da faptului ca ele devin extrem de toxice.
Proprietati fizico-chimice
Proprietatile fizico-chimice ale compusilor bifenili policlorurati depind de continutul de clor.
In functie de gradul de clorurare, PCB-urile pot fi lichide sau solide, au densitatea cuprinsa intre 1,182-1,566 kg/t, punctul de topire si lipofilitatea cresc proportional cu gradul de clorurare, in timp ce presiunea de vapori si solubilitatea in apa descresc.
Sunt foarte putin solubile in apa, glicerina, formol, dar solubile in toti solventii organici si in uleiuri; sunt hidrofobi si liposolubili.
Au o stabilitate chimica foarte mare, nehidroli-zabile, rezista agentilor chimici precum acizi, baze si oxidanti.
Sunt neimflamabile, neexplozive si au presiunea vaporilor joasa la temperatura ambientala.
Au o constanta dielectrica foarte mare, fiind izo-lanti electrici foarte buni. Au capacitatea de lubrifiere ridicata si conductivitate termica foarte mare. De a-semenea, prezinta capacitati adezive si plastifiante.
Poluarea cu PCB…
Statul New York
Intre anii 1947 si 1977, General Electric Company (GE) a deversat peste 590.000 de kilograme de PCB-uri in raul Hudson, in zona Hudson Falls si Fort Edward. PCB-urile au provenit de la doua in-stalatii de fabricare a condensatorilor din statul New York.
Si astazi continua curatarea raului, prin dragarea albiei acestuia cu costuri ce au depasit cu mult pri-mele estimari.
In anul 1976, ca urmare a depistarii unui nivel ridicat de PCB-uri in pestele si in organismele acva-tice, precum si a riscului inacceptabil pentru sana-tatea consumatorilor de astfel de peste, Departa- mentul pentru Conservarea Mediului din Statul New York a interzis total pescuitul in Upper Hudson River si pescuitul comercial in Lower Hudson River.
In 1984, aproximativ 200 mile (320 km) din raul Hudson au fost desemnate ca sit contaminat si s-a inceput eliminarea a 180.000 de metri cubi de sedimente contaminate, langa Fort Edward.
In 2002, Agentia pentru Protectia Mediului din Statele Unite a anuntat ca ramane in continuare o cantitate de 2.650.000 de metri cubi de sedimente contaminate in Upper Hudson River, care ar trebui eliminate.
Indiana
De la sfarsitul anilor 1950, prin 1977, Westinghouse Electric a folosit PCB-uri la fabricarea condensatorilor, in localitatea Bloomington din statul Indiana.
Reziduurile au fost depozitate in conditii improprii pe santiere si in depozitele de deseuri, in Bennett’s Dump, Neal’s Landfill si Lemon Lane Landfill.
Ajunse in apa freatica, PCB-urile au contaminat instalatia de tratare a apelor reziduale a orasului si au afectat iremediabil agricultura si gradinaritul in aceasta zona.
Peste 900 de tone de PCB-uri se estimeaza ca ar fi facut obiectul unei deversari in Raurile Monroe si Owen si, cu toate ca autoritatile federale si cele de stat au demarat actiuni masive de depoluare, si in prezent au ramas numeroase si intinse zone conta-minate.
Probleme au aparut in acest stat si atunci cand s-a pus problema construirii unui incinerator pentru neutralizarea materialelor contaminate, constructie care s-a lovit de opozitia cetatenilor.
Depoluarea a numai trei situri contaminate, ra-mase in orasul Bloomington, a costat CBS Corpo-
ration, succesorul lui Westinghouse, 9,6 milioane de dolari.
Marile lacuri
Si acum o mare parte din zona Marilor Lacuri din Statele Unite este inca puternic poluata cu PCB-uri, in ciuda unor actiuni ample de depoluare.
Pe plan local, pestele de apa dulce prins aici, ca si fructele de mare, sunt contaminate cu PCB-uri, iar consumul lor este limitat.
Din anul 1959 si pana in 1971, Lacul Michigan a fost contaminat cu PCB de catre Outboard Marine Corp., care a deversat timp de 12 ani cantitati mari in Waukegan Harbour.
Alabama
PCB-urile care au provenit de la Monsanto Chemical Company in Anniston, Alabama s-au „scurs“ in Snow Creek, Choccolocco Creek si Logan Martin Lake. Astazi, cele mai ridicate niveluri de poluare raman concentrate in Snow Creek si Creeks Choccolocco. Desi continua sa scada in timp concen-
tratiile din peste, tulburarile de sedimente repun PCB-urile in circuitul apei in natura si, de aici, in alimentatia oamenilor si animalelor.
Belgia
In 1999, afacerea „Dioxine“ a cauzat probleme grave pentru guvernul belgian atunci cand PCB-uri au fost gasite in pui si oua.
Fosta Cehoslovacie
Chemko a fost, pana in anul 1984, unul dintre cei mai importanti producatori de bifenili policlorurati din fostul bloc comunist.
Chemko se face vinovat de contaminarea uneii mari parti din Slovacia de Est, in special a sedimentelor raului Laborec si a zonei Zemplínska Sírava.
Irlanda
In decembrie 2008, o serie de surse de stiri au raportat ca au relevat niveluri de PCB-uri extrem de mari in produsele de carne de porc, de la 80 la 200 de ori superioara limitei de siguranta din UE.
Transportul atmosferic al PCB
PCB-uri au fost detectate la nivel global si in atmosfera, de la marile aglomerari urbane, care sunt centrele pentru poluarea PCB, pana la Cercul Arctic. Atmosfera serveste ca ruta primara pentru transportul global al PCB-urilor. In Milwaukee a fost masurata o concentratie atmosferica de 1,9 ng/m³, numai din aceasta sursa ajungand in Lacul Michigan 120 de kg/an de PCB-uri. Astfel, concentratiile inregistrate aici sunt de 35 ng/m³, adica de 10 ori mai mare decat limita acceptata, de 3,4 ng/m³.
Desi s-a crezut ca principala sursa a PCB-urilor sunt vaporii proveniti din sol, cercetarile recente demonstreaza ca ele de fapt provin din instalatiile de ventilatie si de aer conditionat din interiorul cladirilor.
Efectele asupra sanatatii
Toxicitatea PCB-urilor pentru animale a fost observata inca din anii 1970, cand s-au gasit pe plaje mai multe cadavre de pasari marine cu o concentratie foarte mare de PCB in organism. Din moment ce pasarile acvatice pot muri departe de uscat, pe mare, sursele reale de contaminare cu PCB-uri au fost necunoscute.
In plus, toxicitatea PCB-urilor variaza considerabil de la un produs la altul cu toate ca tind sa aiba proprietati asemanatoare.
Pentru ca PCB-urile sunt aproape invariabil gasite in amestecuri complexe, a fost dezvoltat conceptul de factor de echivalenta toxica (TEF), pentru a facilita evaluarea riscului si reglementare controlului. Unul dintre cei mai cunoscuti compusi toxici este tetrachlorodibenzodioxina, careia i se atribuie un factor de echivalenta toxica de 1.
Efectul asupra oamenilor
Cele mai frecvente efecte observate asupra sanatatii la persoanele expuse la niveluri mari de PCB-uri sunt bolile pielii, cum sunt cloracneea si eruptiile. Acestea erau considerate a fi simptome de intoxicatie acuta sistemica inca din 1922. Analizele facute lucratorilor expusi la PCB-uri au subliniat modificari in sange si urina, care sunt cauzate de afectarea grava a ficatului.
In 1968 in Japonia, 280 kg de ulei de orez de tarate folosite ca hrana pentru pui, au fost contaminate cu PCB-uri. Cunoscuta ca otravirea Yushō, boala a afectat 14.000 de oameni. Simptomele comune au fost leziunile cutanate si cele oculare, cicluri menstruale neregulate si un raspuns imunitar scazut.
Alte simptome au fost oboseala, durerile de cap, tusea si ulceratiile neobisnuite la nivelul pielii. In plus, la copii au fost raportate afectiuni ale memoriei.
Efectul asupra animalelor
Animalele care mananca hrana contaminata cu PCB, chiar si pentru perioade scurte de timp, pot suferi leziuni hepatice si pot muri. In 1968, in Japonia 400.000 de pasari au murit dupa ce au mancat hrana contaminata.
Animalele care ingera cantitati mai mici de PCB-uri din produsele alimentare prezinta o diversitate de efecte, inclusiv anemie, acnee, boli ale pielii (cloracnee) si ale ficatului si stomacului, precum si leziuni ale glandei tiroide (inclusiv carcinom hepatocelular). Alte efecte ale PCB-urilor la animale includ modificari in sistemul imunitar, modificari de comportament si afectarea aparatului de reproducere.
Efecte in timpul sarcinii si alaptarii
Femeile care au fost expuse la niveluri relativ ridicate de PCB-uri la locul de munca sau au mancat cantitati mari de peste contaminat cu PCB-uri au nascut copiii care cantaresc mai putin decat copiii nascuti de mame necontaminate.
Acesti copii prezinta reactii anormale la testele de comportament. Ei au afectate capacitatile locomotorii si prezinta o scadere a capacitatii de memorare pe termen scurt.
Alte studii sugereaza ca sistemul imunitar este profund afectat la copiii nascuti de mame expuse la concentratii crescute de PCB-uri.
Mijlocul prin care copiii sunt expusi la PCB-uri este laptele matern. Au fost raportate insa si transferuri transplacentare de PCB-uri de la mama la fat.
Cancerul
Cateva studii efectuate la diverse locuri de mun-ca indica faptul ca PCB-urile pot fi usor asociate cu anumite tipuri de cancer la om, cum sunt cancerul de ficat, cel al tractului biliar si cancerul de san.
Sobolanii care au mancat alimente care contin un nivel ridicat de PCB-uri timp de doi ani au dezvoltat cancer la ficat. Departamentul pentru Sanatate Umana din SUA (DHHS) a ajuns la concluzia ca PCB-urile pot fi considerate compusi cancerigeni. US Environmental Protection Agency (EPA) si A-gentia Internationala pentru Cercetare in Domeniul Cancerului (IARC) au stabilit ca PCB-urile sunt, cel mai probabil, cancerigene pentru om. PCB-urile sunt, de asemenea, clasificate drept cancerigene de catre Institutul National al Cancerului, Organizatia Mondiala a Sanatatii si Agentia pentru Substante Toxice. Cercetari recente efectuate prin Programul National de Toxicologie a confirmat faptul ca PCB126 (Raport tehnic 520) si amestecul binar de PCB126 si PCB153 (Raport tehnic 531) sunt cancerigeni.
Uniunea Europeana
In Uniunea Europeana, regimul PCB-urilor a fost reglementat de Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor si trifenililor policlorurati (PCB si PCT), transpusa in legislatia din Romania prin Hotararea de Guvern nr. 173/2000 (MO nr. 131/28.03.2000) pentru reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policlorurati si a altor compusi similari, modificata cu Hotararea de Guvern nr. 291/2005 (MO nr. 330/ 19.04.2005), Hotararea de Guvern nr. 210/2007 (MO nr. 187/19.03.2007) si Hotararea de Guvern nr. 975/ 2007 (MO nr. 598/30.08.2007).
„Obiectul directivei europene este apropierea legislatiilor statelor membre in ceea ce priveste eliminarea controlata a PCB-urilor, decontaminarea sau eliminarea echipamentului continand PCB-uri si/sau eliminarea PCB-urilor uzate, in vederea eliminarii lor complete in baza dispozitiilor prezentei directive.
Fara a aduce atingere obligatiilor lor internationale, statele membre iau masurile necesare pentru ca PCB-urile folosite sa fie eliminate si echipamentele continand PCB-uri sa fie decontaminate sau eliminate in cel mai scurt timp. In privinta echipamentului si a PCB-urilor pe care acestea le contin, care fac obiectul inventarierii in conformitate cu articolul 4 alineatul (1), decontaminarea si/sau eliminarea este efectuata pana la sfarsitul anului 2010“.
In Romania…
La noi in tara, bifenilii policlorurati au fost folositi pe scara larga. Neutralizarea acestor compusi chimici ridica probleme mari, ca pentru toate tarile lumii, si tocmai de aceea modul in care decurge acest proces necesita o atentie deosebita.
In Romania, compusii bifenil policlorurati se gasesc in mod special in condensatoarele de putere din instalatiile de distributie.
Compusii bifenili policlorurati folositi au denumirea comerciala CLOPHEN, condensatoarele fiind in principal de tip ISO KOND (LKCF, LKPF) NOKIA (USOKP), ITM FILIASI (CSC,CS).
In anul 2007, conform datelor pe care Agentia Nationala de Mediu din Romania le-a raportat la Uniunea Europeana si care sunt ultimele date disponibile pe site-ul Agentiei, mai erau 149.089 de condensatoare care contineau o cantitate de 1.172.345,70 de litri de PCB si 709 de transformatoare cu un continut de 1.493.314,08 de PCB.
Firmele care sunt autorizate pentru operatiunile de neutralizare sunt SC Stena DTM SRL, SC Pro Air Clean SRL si SC SETCAR SRL.
Depozitarea
Depozitarea aparatelor care contin PCB se face numai in conditii speciale prevazute de lege.
In Articolul 15 din HG nr. 856/2002 se stabileste: „In cazul amplasamentelor in care sunt depozitate echipamente sau materiale despre care se cunoaste sau in legatura cu care exista indicii ca ar contine compusi desemnati in cantitati mai mari decat cantitatile minimale si nu sunt indeplinite dispozitiile art. 18 alin. (1), trebuie sa se ia urmatoarele masuri de precautie:
a) incintele de depozitare vor fi asigurate pentru a se impiedica accesul persoanelor neautorizate;
b) incintele de depozitare vor fi imprejmuite si protejate de infiltrarea apei;
c) pardoseala incintelor de depozitare trebuie sa fie acoperita cu un material rezistent la actiunea substantelor chimice si la scurgeri de lichid;
d) toate usile de acces in incintele de depozitare vor purta eticheta prezentata in anexa nr. 5;
e) se va asigura accesul mijloacelor de stingere a incendiilor“.
Eliminarea
Pentru eliminarea lor sunt mai multe metode cunoscute pana in present:
Decontaminarea
Prin decontaminare se intelege operatiunile care au in vedere reutilizarea, reciclarea sau eliminarea, in conditii de asigurare a sanatatii si protectiei mediului, a echipamentelor, obiectelor, materialelor sau fluidelor contaminate cu PCB si operatiunile de inlocuire a fluidelor contaminate cu PCB cu fluide care nu contin PCB.
Decontaminarea completa a transformatoarelor prezinta probleme din cauza structurii acestor echipamente.
Desi suprafetele de metal ale carcasei pot fi usor decontaminate cu un solvent, apar doua mari probleme in privinta decontaminarii celorlalte componente ale transformatorului: conductorul de cupru este acoperit cu lac electroizolant, care in timpul folosirii transformatorului se impregneaza cu PCB-urile din uleiul izolator, care trebuie apoi extrase, proces mult mai indelungat decat decontaminarea carcasei de metal.
Din acest motiv este mai avantajos sa se separe componentele (carcase, bobine etc.) si sa se ajusteze timpul de decontaminare in functie de caracteristicile componentei tratate. In al doilea rand, dificultati mai serioase apar in cazul pieselor de lemn si a hartiei ce poate fi prezenta in structura transformatoarelor. Aceste materiale foarte poroase sunt dificil de curatat cu ajutorul unui solvent. Daca nu se pot decontamina pana la niveluri acceptabile de PCB (limitele variaza de la o tara la alta) care sa permita eliminarea prin depozitare controlata, atunci aceste componente trebuie incinerate.
In consecinta, problema decontaminarii transformatoarelor poate fi abordata in doua moduri:
a) unitatea poate fi scoasa din functiune;
b) uleiul izolator poate fi inlocuit cu un substitut fara PCB in timpul utilizarii echipamentului.
In primul caz, decontaminarea completa duce la distrugerea transformatorului, cu recuperarea celor mai multe componente metalice pentru reutilizare.
Suprafetele interioare ale transformatoarelor contaminate cu PCB nu pot fi curatate usor prin procedee mecanice fara a dezasambla sau distruge echipamentul. Reglementarile in privinta PCB permit ca suprafetele interioare sa fie decontaminate folosind procedee chimice de curatare.
Carcasele pot fi decontaminate prin curatarea suprafetei interne de trei ori cu un solvent care contine mai putin de 50 ppm PCB, fiecare volum de clatire trebuie sa fie egal cu circa 10 la suta din capa- citatea transformatorului. PCB-ul trebuie sa aiba o solubilitate de cel putin 5 la suta din solventul selectat pentru procesul de decontaminare.
Retro-umplerea
Cel de-al doilea caz este denumit „retro-umplere“, si implica indepartarea uleiului izolant cu PCB, chiar daca transformatorul este inca in uz, si tratarea acestui ulei intr-un circuit inchis pentru a distruge PCB-ul din continut.
Exista mai multe procedee tehnologice de retro-umplere. Unul din aceste procedee este curatarea la temperatura scazuta si refolosirea/recuperarea echipamentelor care contin uleiuri cu PCB.
Aceasta presupune separarea fluidelor care contin PCB de materialele solide, purificarea si incinerarea sau distrugerea fluidelor rezultate si a uleiului printr-un proces chimic cu natriu.
Un dezavantaj este acela ca PCB-urile nu se gasesc doar in ulei, ci si in elementele din lemn, poroase, ale transformatorului. PCB-urile continute se vor difuza foarte incet din lemnul in care s-au impregnat, in timp ce concentratia PCB-urilor din uleiul curatat este mult redusa in urma procesului de decontaminare. Procesul de difuziune nu se desavarseste in timpul relativ scurt al operatiei de retro-umplere, asa incat PCB-ul ramas in elementele din lemn va difuza treptat, in timp, in uleiul decontaminat cu care s-a reumplut transformatorul. Daca in acest fel concentratia PCB-ului din ulei ajunge sa depaseasca limita stabilita legal, va trebuie repetata operatiunea de retro-umplere, de cate ori este nevoie.
In urma procesului, nivelul de contaminare cu PCB al materialelor secundare refolosibile este de sub 5 ppm, in concordanta cu toate normele in domeniu. Aceasta tehnologie permite reutilizarea trans- formatoarelor, reducand considerabil investitiile pentru achizitionarea unor echipamente noi.
In ciuda acestor factori, retro-umplerea este adesea folosita in cazul transformatoarelor mari sau al acelora care nu pot fi scosi din functiune din diferite motive.
Trebuie mentionat cazul transformatoarelor cu ulei mineral, care desi nu contin PCB in mod voit, se contamineaza adesea prin folosirea in comun a unor echipa- mente de umplere sau prin completarea cu uleiuri uzate sau reciclate.
Partea exterioara a suprafetelor echipamentelor, circuitelor sau a altor parti neporoase pot fi de asemenea contaminate cu PCB.
Spre exemplu, suprafetele exterioare ale echipamentelor asociate cu un pro- ces in care este implicat PCB pot fi afectate ca urmare a scurgerilor sau pierderilor din rezervorul interior de ulei.
Orice strat de vopsea care acopera o suprafata neporoasa, afectata de o cantitate de PCB mai mare sau egala cu 50 mg/kg in masa sa, ori mai mare sau egala cu 10g/ 100 cm2 pe suprafata expusa, va trebui scos.
Suprafetele neporoase nevopsite pot fi decontaminate utilizand solventi chimici.
Echipamentul mobil contaminat cu PCB si utilizat in spatiile de depozitare, uneltele sau echipamenul de testare pot fi decontaminate prin alte meto- de. Acest tip de echipament poate fi decontaminat prin inmuiere in solvent timp de 15 ore, tamponarea suprafetei care a intrat in contact cu PCB cu solvent sau prin aplicarea metodei de decontaminare cu dubla clatire. Procedura dublei clatiri presupune cati-va pasi de spalare – clatire, care includ intr-o faza initiala o spalare cu apa si detergent sau solvent pentru a curata suprafata afectata, urmata de o clatire cu apa pentru a indeparta reziduurile rezultate in prima faza de spalare, o spalare cu solvent pentru decontaminarea cu PCB, si la final o clatire cu solvent pentru curatarea suprafetei.
In situatiile in care contaminarea suprafetelor nonporoase cu PCB sunt invelite in vopsea sau grund, acestea trebuie indepartate ca parte a procesului de decontaminare.
Vopseaua poate fi indepartata de pe suprafetele neporoase pentru atingerea standardelor NACE, prin metode chimice sau mecanice. Tehnicile de indepartare mecanica a vopselei de pe suprafetele neporoase, incluzand explozia cu nisip, explozia cu dioxid de carbon sau alte metode manuale, pot fi utilizate pentru indepartarea vopselei.
O metoda alternativa de decontaminare a suprafetelor este metoda termica.
Condensatoarele sunt dificil de decontaminat, de aceea se prefera distrugerea condensatoarelor prin incinerare dupa scurgerea cat mai completa a uleiului cu PCB continut si separarea miezului de carcasa metalica.
PCB-ul din interiorul sulurilor de folie de aluminiu se indeparteaza cu dificultate.
Exista totusi tehnologii care permit decontaminarea condensatoarelor si recuperarea materialelor utile in scopul reciclarii. In acest caz, materialele utile sunt caracasa metalica externa si folia de aluminiu care formeaza sulurile din interior.
Acest aluminiu are puritate inalta si poate fi valorificat avantajos ca material reciclabil, daca este complet decontaminat. Principala dificultate care trebuie depasita este buna separare intre aluminiu si foliile de hartie/material plastic.
Trebuie tinut cont de faptul ca a-ceste pelicule izolatoare contin PCB-uri absorbite si ca orice metoda abordata trebuie sa trateze si acest material contaminat, in afara de aluminiul care se poate decontamina relativ usor cu ajutorul unui solvent adecvat.
Unele condensatoare sunt tratate si reciclate chiar si in tarile unde exista posibilitatea incinerarii lor; in aceste cazuri, peliculele de materiale organice contaminate (dificil de decontaminat) sunt incinerate.
Aceasta este o solutie avantajoasa tehnic si economic pentru procesul decontaminarii condensatoarelor cu recuperare de materiale.
Metode de tratare a PCB-ului din condensatoare
Metodele curente de tratare a condensatoarelor pot fi clasificate in functie de cantitatea de produs care este reciclat. In toate procedeele tehnologice se scurge tot PCB-ul lichid
din condensatoare inainte de tratarea acestora. Acestea pot fi clasificate astfel:
• Nu se recupereaza nici un component, condensatoarele sunt incinerate, dupa maruntire sau fara maruntire.
• Caracasa condensatorului este indepartata si decontaminata prin spalare cu solvent, proces relativ simplu deoarece carcasa nu contine elemente poroase. Miezul activ este incinerat.
• Este posibil sa se mearga mai departe si sa se trateze si miezul dupa scoaterea din carcasa. Etapa de decontaminare cuprinde de obicei macinarea miezului si tratarea cu un solvent. Aceasta permite reducerea nivelului de PCB rezidual la o valoare care sa permita trimiterea produsului spre depozitare controlata.
• Tehnologia care permite cel mai mare grad de reciclare este asemanatoare procedeului anterior, dar este completata cu tratarea amestecului rezidual de aluminiu/material plastic pentru separarea acestor doua componente, care sunt spalate cu solvent. Aluminiul metalic este apoi recuperat, singurul component eliminat fiind amestecul de bucati de plastic si hartie, care poate fi depozitat sau incinerat.
Gradul de decontaminare, sau mai bine spus proportia din condensator care este complet decontaminata difera de la o companie la alta. Pe ansamblu, se poate spune totusi ca, in prezent, decontaminarea condensatoarelor este aplicata pe scara relativ redusa, preferandu-se in general distrugerea prin incinerare la temperatura inalta.
Atunci cand totusi se aplica, decontaminarea se realizeaza rareori complet, iar pentru eliminarea reziduurilor organice se mentine dependenta de tehnologia incinerarii.
Din punct de vedere tehnic, se poate atinge decontaminarea completa, chiar si a partii organice poroase, dar acestea adauga cheltuieli semnificative costului total.
Declorurarea este o metoda de decontaminare mai ieftina, dar ridica une-le probleme:
• are un cost mai scazut in cazul in care concentratia de PCB in ulei este mica, deoarece costurile operatiei cresc direct proportional cu cresterea continutului de clor (creste foarte mult consumul de reactivi);
• trebuie sa existe o solutie pentru uleiul obtinut in urma decontaminarii, deoarece in cele mai multe cazuri nu mai poate fi reutilizat fara a suferi un proces de regenerare, ceea ce inseamna costuri suplimentare.
In general, declorurarea este folosita in cazul uleiurilor contaminate cu compusi bifenili policlorurati (care contin cantitati foarte mici de PCB-uri, respectiv de clor), uleiuri care ulterior pot fi refolosite sau depozitate ca deseuri nepericuloase.
In vederea evitarii efectelor negative asupra sanatatii umane, bunurilor si asupra mediului, bifenilii policlorurati si compusii similari sunt supusi unui regim special de gestiune si control, in vederea eliminarii lor.
