moo.PNG

Orice om are nevoie de hrana si de apa. Omul primitiv poate trai doar cu asta. Omul modern are insa nevoi. Gradul ridicat de nevoi ale asa zisului om modern scade posibiliatile pe care ni le poate pune planeta la dispozitie. Si atunci ce facem? Construim super rachete cu care sa o fugim in spatiu, sa traim cativa ani si apoi toate urmele existentei noastre vor fi ingropa in gunoaie.

Exista multe categorii de reziduuri care raman dupa noi. Totusi, una din ele nu avem cum sa o stopam si sa ramanem sanatosi. Inca de acum vreo 200 de ani lumea a invatat sa transforme dejectiile animaliere in ceva util. Biogazul rezultat din fermentatia anaeroba a meteriilor organice care se gasesc in dejectii, in namolul statiilor de epurare etc. poate alimenta o centrala termica cu o eficienta similara a gazului metan. Combinatia e simpla: maxim 80% metan cu 20% dioxid de carbon, hidrogen. Puterea calorica a acestui amestec poate ajunge la 34Mj/m3 in timp ce gazul metan ofera 37Mj/m3.

Pledoaria pentru implementarea la scara larga a centralelor cu biogaz se poate tine pe doua planuri: ecologic si financiar. Practic, aceste dejectii apar implicit cu cresterea animalelor. Fara a fi neutralizate, gradul de poluare al aerului poate fi destul de ridicat, cunoscandu-se toxicitatea dejectiilor de la vaci, spre exemplu. Atata timp cat acestea se pot utiliza fara prea mari costuri ca si materie prima pentru biogaz, investitia in instalatii fiind minima, acestea ar aduce doar profit.

Raportandu-ne doar la Romania, unde asezarile rurale concureaza ca procent cu cele urbane, (sa fim seriosi, chiar si la oras se mai cresc porci) aceste investitii par destul de profitabile. La momentul actual, marea majoritate a firmelor care produc biogaz, si utilizeaza acest tip de combustibil sunt statiile de epurare. Dar aceste sunt functionale doar la nivel de orase. Cum am putea valorifica acest tip de deseu atat de raspandit in viata rurala?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here