Patru noi substante chimice generate antropic, care au efecte negative asupra stratului de ozon, au fost descoperite in atmosfera terestra unde incetinesc procesul de refacere a gaurii din stratul protector de ozon al planetei, conform unui material publicat de LiveScience.
Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a inceput sa se refaca treptat, din 1989, dupa semnarea Protocolului de la Montreal, un tratat international care limiteaza productia de substante chimice cu efecte nocive asupra stratului de ozon. Aceste substante chimice din familia clorofluorocarburilor (CFC) erau folosite de obicei in productia de frigidere si combine frigorifice, a aparatelor de aer conditionat si a deodorantilor cu aerosol, pana s-a observat ca, odata ajunse in atmosfera, aceste gaze descompun moleculele de ozon din scutul protector al Pamantului. Acest tratat a fost semnat in scopul limitarii semnificative a emisiilor de gaze din familia CFC, pana la inchiderea completa a gaurii din stratul de ozon – obiectiv ce ar putea fi atins pana in anul 2050.
Din 2010 a intrat in vigoare interdictia folosirii industriale a substantelor din familia CFC, dar Protocolul de la Montreal lasa inca ‘portita’ folosirii legale a acestor substante in activitatea industriala de productie a unor tipuri de insecticid si de solventi folositi pentru curatarea echipamentelor electronice.
In prezent, cercetatori de la University of East Anglia, din Marea Britanie, au calculat ca aceasta ‘portita’ – despre care se credea initial ca este nesemnificativa – a permis ca peste 74.000 de tone din trei substante necunoscute din familia CFC si dintr-o substanta asemanatoare, cunoscuta drept HCFC, sa ajunga in atmosfera. Desi aceasta cantitate este cu mult mai mica decat cantitatea de compusi chimici CFC eliberati in atmosfera in anii ’80, ea este totusi suficienta pentru a incetini procesul de refacere a gaurii din stratul de ozon, conform studiului realizat de cercetatorii britanici si publicat in ultimul numar al revistei Nature Geoscience.
„Prin comparatie cu anii ’80 este un fenomen minor – deocamdata nu reprezinta o amenintare la adresa stratului de ozon”, sustine Johannes Laube, co-autor al acestui studiu.
Insa emisiile a doua dintre aceste patru substante par sa fi crescut ca volum in ultimii ani, ceea ce ar putea avea ca efect o degradare mai accentuata a stratului de ozon in interval de timp de zece ani, conform aceluiasi cercetator.
Pentru a cuantifica volumul emisiilor acestor noi substante din familia CFC, cercetatorii au analizat comparativ mostre din aer prelevate in prezent, cu mostre vechi de aproape un secol pastrate in straturile de zapada compactata din Groenlanda. Echipa nu a identificat niciuna dintre cele patru substante in aerul conservat in zapada mai veche de anii ’60, ceea ce confirma faptul ca acesti compusi chimici sunt produsi industrial.
