Rezervatia naturala Repedea, Iasi. Obiectiv de importanta internationala, inventariat de UNESCO. Cu aproape un secol in urma, Grigore Cobalcescu, intemeietorul scolii romanesti de geologie, a descoperit aici un bogat zacamant fosilifer, vechi de 10 milioane de ani, ce demonstra existenta Marii Sarmatice.
In urma unor defrisari comandate incepute acum cativa ani de printii locali ai banului si ai relatiilor sus-puse, rezervatia este astazi partial distrusa. Satenii locului, cat si orasenii „iubitori de natura” dau astazi lovitura de gratie, ducand la bun sfarsit opera de talharire si pangarire a locului.
Nimeni nu-i pazeste pe satenii din apropiere care isi orneaza casele cu pietrele sustrase din cariera. Insa monumentul natural risca sa fie daramat si acoperit in intregime in urma defrisarilor masive efectuate in padurea din apropiere.
PADUREA, CIMITIR AL TINERETII REZERVATIEI
Furturi de lemn in numele saraciei, dar si al bogatiei. Afaceristi locali de joasa speta si-au cladit pana in acest an vile chiar in buricul padurii ce margineste monumentul natural. Masura prin care, din aceasta primavara, cele cateva zeci de hectare ale rezervatiei devin obiectiv „sit Natura 2000”, un statut special, protector (dar numai din punct de vedere oficial, pe hartie), este una totalmente tardiva. Surse din Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vanatoare (ITRSV) si Garda de Mediu sustin ca jaful din padurea apropiata monumentului continua, crima stiintifica este infaptuita, ba mai mult, defrisarile s-au inmultit o data cu criza si au crescut la sosirea anotimpului rece.
Asa incat, daca anul trecut, patru copaci din cinci se aflau la pamant, astazi iti sunt suficiente degetele de la o mana pentru a numara, in anumite puncte, copacii care au mai ramas.
MONUMENTUL NATURAL, JALON PENTRU RALIURI
Si parca nu ar fi de ajuns, chiar pe terenul rezervatiei, ieseni nestiutori, nevinovati, sunt lasati sa vina la picnic. Inalta mari focuri si-si intind mesele de week-end, asezonate cu bere la pet la cativa pasi de locul unde Cobalcescu, prin descoperirea sa, punea bazele geologiei moderne. La final, oamenii arunca pungi si sticle, impingand pe nesimtite la groapa de gunoi a istoriei naturii un monument unic in lume. O blasfemie la adresa stiintei.
Ca o cireasa pe tort, atentie!: aici s-au organizat si raliuri. Monumentul de talie internationala a devenit jalon pentru beizadelele din zona. Si in aceasta privinta, si in chestiunea defrisarilor, autoritatile ridica din umeri, tradand o oarecare complicitate. Pana in martie 2009, singurii care mai faceau ceva in scopul protejarii rezervatiei erau reprezentantii organizatiei ecologiste „Turistor”.
O data cu atribuirea statutului de sit Natura 2000, tutela rezervatiei i-a fost ridicata. Dar chiar si cand avea ce face, Turistorul nu-si putea achita sarcinile asa cum ar fi trebuit in ce priveste stoparea vandalizarii locului. Fara logistica necesara si cu oameni putini, acestia constatau defrisarile, faceau cand puteau si cum puteau fotografii radacinilor golase de copaci sau rareori talharilor, inaintand apoi sesizari catre forurile in masura sa ia initiativa, recte institutiile statului. Insa prea putine se realizau in acest sens. Autoritatile actionau cand si cand, amenzi putine, jandarmi putini, infractori multi.
Asa se face ca, intre anii 2006-2009, aproape 80% din padurea adiacenta rezervatiei a fost distrusa. Si o data cu aceasta distrugere au aparut si efectele. Au aparut primele crapaturi mari in pamant. Dealul o poate lua oricand la vale si intregul monument al naturii datand de 10 milioane de ani ar putea fi distrus, acoperit in intregime.
Pana la inceputul acestui an, pana si jandarmii, chemati de cei de la Garda de Mediu, dadeau rar prin zona. Si stiu ei foarte bine de ce – nu venea nici un ordin de sus in acest sens, dimpotriva. Asa se face ca cei de la Turistor s-au chinuit si ei cum au putut. Au realizat zeci de actiuni de ecologizare, strangeau gunoaiele aruncate de petrecareti pe platoul din jurul monumentului, zona tampon a rezervatiei. Insa problema principala era defrisarea zonei adiacente.
Pentru ca la Repedea, povestea, circuitul lemnului in batatura imbraca forme radicale, suprarealiste, ori chiar ridicole. Vom lega fir cu fir pentru a explica cum a fost posibila tarasenia. In aceasta dificila intreprindere, ne-au fost interlocutori, si implicit au contribuit la obtinerea informatiilor: Alexandru Catalin Tomescu, fost comisar la Garda de Mediu, Valeriu Cernei, presedintele Turistor, C. Targovatu – sef Ocol Silvic Ciurea, oameni de la ITRSV Iasi, afaceristi din zona, politicieni si sefi ai unor institutii iesene, unii dintre ei tinand sa-si pastreze anonimatul.
LEGEA 18, A BUNULUI PLAC
Ati auzit una ca asta? Sa-ti doresti sa te calce hotii. Sa plangi ca nu-ti doboara talharii stejarul din curte. Ca nu-ti face una cu pamantul padurea falnica din coltul bataturii. In Romania, iata ca se poate. Dupa 1990, conform imbarligatei si prea liberalei Legi 18, zona impadurita a fost retrocedata cui a dorit si mai ales cui a batut mai „verde” cu pumnul in masa.
Dar haideti sa vedeti despre ce monument situat in preajma defrisarilor este vorba. Ca sa stim despre ce fel de batjocura vorbim. In 1955, Rezervatia Repedea a fost declarata monument al naturii printr-un decret al Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane. Dealul Repedea a fost inventariat de UNESCO. Rezervatia apartinea Academiei Romane si pana in 2009 se afla sub jurisdictia Primariei Barnova si a Consiliului Judetean Iasi.
Sursa: Jurnalul National
