Un lucru extraordinar se petrece sub ochii nostri. Populatii intregi de pesti din Marea Neagra, alta data aproape disparute, reapar. In plus, in apele romanesti au ajuns si specii care vin din alte oceane sau mari.
„Marea Neagra este in convalescenta”. Afirmatia ii apartine lui Simion Nicolaev, directorul Institutului National de Cercetare si Dezvoltare „Grigore Antipa“. Zeci de ani, din mai multe motive, populatii intregi de pesti au fost in pragul extinctiei. Incepand din 1990 si pana in prezent s-au produs insa schimbari majore in fauna ihtiologica a Marii Negre, in speta a sectorului romanesc, cuprins intre Sulina si Vama Veche, iar spre larg pana la o distanta de 200 mile marine (zona care reprezinta apele sub jurisdictie nationala), ne spune Nicolae Papadopol, director stiintific in cadrul Complexului Muzeal de Stiinte ale Naturii Constanta. Marea Neagra era intr-o stare de poluare extrem de ridicata la nivelul anilor ’90). In 1992 se semneaza Conventia Internationala pentru Protectia Impotriva Poluarii a Marii Negre, numita si Conventia de la Bucuresti, de catre toate tarile panpontice. Acestea si-au pus la punct un pachet de legislatii nationale menite sa asigure alinierea efortului de protectie a Marii Negre. Un moment important il reprezinta anul 1996, care inseamna lansarea planului strategic de actiune la Marea Neagra, pentru toate tarile panpontice (care este si actul de nastere a Zilei Internationale a Marii Negre). Toata lumea si-a concentrat efortul pentru a pune la punct o legislatie ca sa-i protejeze apele de competenta nationala. In acelasi timp, pe Dunare se fac eforturi mari prin organisme internationale, dar si prin politicile nationale ale tarilor riverane, de a diminua poluarea.
Partea pozitiva a crizei economice
Toate aceste eforturi beneficiaza de un sprijin nesperat, dar dureros: criza economica. Apare disolutia marilor industrii, in special a celei chimice. ”Tot raul a fost spre bine: am avut someri, disparitia unor ramuri economice importante, dar in acelasi timp o sansa de revenire la normal a marii, care primea prin fluviul Dunarea si celelalte fluvii din nord-vest, cam 60% din poluanti”, spune Nicolae Papadopol.
Incalzirea globala – un fenomen evident
Dupa 1990 asistam la schimbari climatice globale evidente. ”Daca in anii ’80 eram foarte mandru ca am sesizat aceste schimbari climatice globale pe tarmul Africii de Sud-Vest, unde disparusera sezoanele de tranzitie, de primavara si toamna, si credeam ca este una din marile gaselnite ale momentului, am asistat, dupa anii ’90, la instalarea treptata a acestui fenomen si in zona marina romaneasca. Astazi avem un sezon rece, lung, cu varfuri friguroase in general in februarie (in 2006 marea a inghetat pana la linia de orizont, ceea ce nu s-a mai produs din anii 1954-1955), dar si veri caniculare, cu temperaturi sufocante, cu masa de aer sahariana sau subsahariana, care ne fac sa ne gandim ca in curand vom avea o schimbare teribila de climat in Dobrogea, concomitent cu desertificarea unor arii foarte importante”, spune Nicolae Papadopol.
Efect: organismele se readapteaza
Toate organismele marine au trebuit sa se readapteze la noile conditii, la o imbunatatire lenta, dar evidenta a calitatii apelor marine. In acelasi timp, la o schimbare a regimului hidrologic si la o disparitie treptata a unui fenomen care parea permanent la Marea Neagra, upwelling, care inseamna ridicarea spre coasta a straturilor de apa de fund. Fenomenul nu este perfect, nu este ca la ocean, dar este ceea ce numea Grigore Antipa curentul moreana, provocat de vanturile de sud, care dadea un curent de ape reci, halotniko, ”curentul rece”. Asta insemna prezenta in permanenta la coasta a sprotului, care este un relict sarmatic de apa rece, criofil, si pe care il gasim in mod egal si in Marea Baltica si in Marea Neagra, dar si in Mediterana si in Atlantic, unde sunt ape reci. Numai ca sprotul care ne vine in galantare din Polonia arata ca facut de fabrica si cu dimensiuni impresionante, iar acesta de la Marea Neaga este ca o frunza de plop, slabut si de regula de talie mica. ”Mai in gluma mai in serios, cineva ma intreba de ce stavridul Marii Negre este atat de mic, pe langa cel de la ocean, care poate depasi 50 de cm. Raspunsul: Domnilor, stavridul capturat in Atlanticul de Nord-Est creste, se dezvolta si este pescuit in apele Uniunii Europene, in Vest, viata frumoasa pentru cei din Europa de Vest, viata frumoasa si pentru stavrid. Stavridul nostru e in Europa de S-E. Cum e viata, asa si stavridul. E o gluma, dar care are un element de adevar: hrana”, spune Nicolae Papadopol.
Pescuit stahanovist dupa razboi
In fine, un ultim factor care a dus la scaderea numarului de pesti din Marea Neagra este pescuitul agresiv. Cel de-al doilea razboi mondial a insemnat o diminuare a pescuitului, pentru ca tarile cu iesire la Marea Neagra si-au protejat navele de pescuit. Era periculos sa iesi pe mare printre mine si lovituri de tun. Asta a favorizat resursa, care s-a refacut. Omenirea a iesit cu agricultura distrusa dupa razboi, cu septel diminuat, cu campuri necultivate. Pestele a salvat o parte a populatiei romanesti de foametea care s-a instalat in 1947-1948. Momentul 1957 inseamna etatizarea industriei pescaresti si inceputul industrializarii fortate. Atunci ia nastere asa-zisa ”flota de larg”, cu nave Seiner. Nou-createle intreprinderi pescaresti au practicat un pescuit distructiv, dupa modelul vecinului de la rasarit, si nu numai asupra speciilor de pesti, ci mai ales a delfinilor. Exercitarea unui suprapescuit distructiv, cu scopul de a se realiza productie fizica la standarde stahanoviste, dar in acelasi timp si mutatiile produse in Mediterana Orientala, care trecea si ea dupa o perioada de razboi si avea nevoie de materie proteica, cresterea traficului naval prin stramtorile Dardanele si Bosfor, fac ca pescuitul de palamida (Sarda sarda) si scrumbie albastra (Scomber scombrus), adica macroul (termenul de macrou e introdus in terminologia romaneasca dupa ce se iese la ocean) sa inregistreze un colaps. Anii 1964-1965 inseamna scaderea pana la disparitie a capturilor celor doua specii, care erau imigranti mediteraneeni care intrau in sezonul cald in Marea Neagra pentru hranire si crestere. Si astazi macroul este specia cea mai cautata. ”Macroul din Norvegia pe care il gasim acum in galantare e acelasi cu macroul de atunci. Existau diferente de gust”, spune Papadopol.
Un lucru extraordinar se petrece sub ochii nostri. Populatii intregi de pesti din Marea Neagra, alta data aproape disparute, reapar. In plus, in apele romanesti au ajuns si specii care vin din alte oceane sau mari.
Dupa 2000 incepe renasterea
Multa vreme palamida si macroul au fost considerate disparute din fauna Romaniei. Ele reapar timid dupa 2000, ca urmare a imbunatatirii calitatii apelor. Prezenta lor este semnalata prin mici capturi la talienele din sudul litoralului, intre Agigea si Vama Veche, dar mai ales la pescuitul sportiv cu taparina, la platformele de foraj marin, platforme asezate in larg, intr-o zona cu ape mai curate. Este interesant ca aceste specii fac capturi complimentare relativ importante in apele bulgaresti. Aceasta este o informatie relativ recenta, pe care directorul stiintific al complexului muzeal o are de la colegii ihtiologi de la Varna. In primii ani dupa 2000, s-a remarcat revenirea la coasta romaneasca a sardinei (Sardina pilchardus), o specie inrudita cu scrumbia de Dunare, dar este aceeasi ca si cea care face teribilele sardele Robert’s sau sardina din cutiile de conserve. Sardina vine din Atlantic si din Mediterana. ”Au reaparut in mici cantitati exemplare de milacop (Umbrina cirrosa), o specie pe care eu personal nu am vazut-o de 30-40 de ani la coasta romaneasca. Apoi, anul acesta a fost un an de zargana (Belone euxinus), si la coasta romaneasca, dar si bulgareasca, in cantitati care au putut fi si comercializate”, spune Nicolae Papadopol.
Aparitie rara: chefalul cu ochii rosii
O aparitie speciala este chefalul cu ochi rosii (Liza haematochelia), un imigrant relativ recent in apele romanesti. Aceasta specie este astazi frecventa pe coasta si chiar in lacul Sinoe. Are talie de 30-40 cm, maximum 61 cm/10 kg. In perioada 1972–1978, Ucraina a importat puiet al acestei specii din Orientul Indepartat si l-a dus in Marea Azov si Marea Neagra. Astazi a depasit spatiul Marii Negre, fiind semnalat si in Marea Egee. Este un chefal care reprezinta astazi circa 30% din pescuitul grupului chefalilor, din spatiul predeltaic. Are valoare comerciala prin carnea grasa si gustoasa.
Stavridul revine timid
La coasta romaneasca a reaparut stavridul (trachurus mediterraneus ponticus), la care multi ani la rand scazusera drastic capturile, ca urmare a prezentei apelor reci la coasta. Apele foarte calde din ultimii ani au favorizat reaparitia sa, specie termofila, iubitoare de caldura, foarte cautata pe piata indigena. Din ce in ce mai prezent in ultimii ani, dar nu la valorile inregistrate in perioada anilor ’80, cand flota de la Marea Neagra pescuia cantitati importante de stavrid.
Un crab care vine din SUA
In lista aceasta mai apar doua surprize: crabul albastru nord-american (Callinectes sapidus) si un crab de Marea Galbena, Eurocher sinezis. Primul este originar din apele Statelor Unite ale Americii si ale Mexicului, a traversat Atlanticul pe coca navelor sau in tancurile de balast, in anii ’30, de unde a patruns in Mediterana Occidentala si apoi in Mediterana Orientala, astfel incat in anii 70-80 devine o prezenta si pe coasta bulgareasca. Dupa 1990 este semnalat si in apele romanesti. ”Am avut in mana un exemplar de 460 de grame, greutate-record pe tot arealul de repartitie a speciei, ceea ce inseamna ca are conditii foarte bune in Marea Neagra. Nu are cine sa-l manance”, a precizat Nicolae Papadopol. A doua specie de crab, adaptata apelor salmastre, a fost gasita la gurile Dunarii.
Ce rezerva viitorul
”Marea Neagra se reface incet, dar este nevoie de atentie pentru a nu deregla ceea ce se reface. Nu stim daca aceste din urma specii se vor adapta complet conditiilor din Marea Neagra. Noi avem o sectie de acvariu si incercam sa aducem specii noi. Supraveghem capturile facute de pescuitul comercial, dar am dezvoltat si o retea de voluntari care ne anunta de capturile deosebite ale pescarilor sportivi. Reteaua a fost pusa la punct de dr. Elena Serbanescu, azi la pensie, si de dr. Adriana Chiorean”, a subliniat Nicolae Papadopol.
INEDIT
Vidra gasita pe tarm
Zilele trecute a aparut si confirmarea unei ipoteze lansata de echipa Societatii de Explorari Oceanografice si Protectie a Mediului Marin Oceanic-Club in urma cu un an: vidra (Lutra lutra) este prezenta in apele marine din zona Constantei. Reprezentantii ONG-ului au preluat din zona Plaja Modern (Constanta) un exemplar pentru a investiga atat cauzele care au condus la moartea mamiferului, cat si pentru efectuarea unor cercetari stiintifice asupra originii potentiale a exemplarelor ce traiesc in aceasta regiune. ”Vidra este o specie aflata pe lista celor de importanta comunitara, motiv pentru care este o specie protejata prin lege, a carei populatie se afla in declin. Urmare atat a unei imbunatatiri a calitatii apelor de suprafata, a existentei resurselor de hrana, dar si a proiectelor implementate in vederea conservarii si refacerii efectivelor naturale, aceasta specie inregistreaza o imbunatatire a densitatii sale populationale. De multe ori desi sunt prezente intr-o anumita zona, acestea sunt extrem de dificil de semnalat fiind extrem de precaute si disparand sub apa sau in vizuina la cel mai mic zgomot. In urma cu un an era semnalata incert prezenta unei foci in apele marine din zona Cazino Constanta prezentandu-se ca proba o fotografie neclara. Inca de atunci echipa noastra a atras public atentia asupra faptului ca este putin probabil ca animalul din fotografie sa fie o foca si e mult mai probabil ca acesta sa fie o vidra. Acest fapt a fost confirmat acum prin aparitia exemplarului de Lutra lutra in zona plajei Modern”, spun reprezentantii Oceanic Club.
EXOD
Guvizii care fac probleme in Marea Baltica
Avem si noi imigrantii nostri. Asa cum romanii au plecat de au umplut toata Europa, un grup de pesti au ajuns sa creeze probleme deosebite in Marea Baltica: guvizii Marii Negre (gobiidae), care au ajuns acolo cu navele care au facut tranzit spre Baltica. Cele doua mari sunt asemanatoare, salmastre. Guvizii sunt concurenti la resursele marii cu speciile indigene. Informatia i-a fost furnizata lui Nicolae Papadopol in 2011 de catre cercetatorii rusi de la institutul Atlant-NIRO, din Kaliningrad, cu care a colaborat peste 35 de ani.
