Un antreprenor francez a decis sa-si urmeze visul din copilarie, acela de a locui pe o insula pustie. Aventura sa a fost intrerupta insa de animalele salbatice de pe insula indoneziana si facturile uriase la telefon.
Gauthier Toulemonde (54 de ani) a inceput sa fie nemultumit de viata sa de navetist intre Lille si Paris, o rutina zilnica, el fiind de meserie publicist.
In iarna lui 2012, atmosfera deprimanta a Parisului corporatist l-a determinat pe antreprenor sa faca pasul cel mare.
Planul sau? Sa se mute pe una din cele 17.000 de insule indoneziene, asa cum Robinson Crusoe s-a relocat in Trinidad; Toulemonde s-a detasat de viata urbana cautand mancare prin salbaticie, relaxandu-se in natura si renuntand, pentru o vreme, la orice legatura cu oamenii.
Singurul sau „vecin” a fost cainele Gecko, imprumutat de la o chinezoaica, pentru a-l apara pe antreprenor de fiarele salbatice de pe insula.
Antreprenorul le-a spus celor de la The Guardian ca doreste sa fie primul „Web Robinson”, dorind sa ii convinga si pe alti francezi sa-i urmeze exemplul, sa abandoneze naveta obositoare si sa lucreze de la distanta.
„Eram in Gara Saint Lazare din Paris, chiar inainte de Craciun si ma uitam la oamenii care treceau. Aveau fetele triste, chiar daca duceau cadouri de Craciun. Mi se parea absurd sa calatoresc de acasa la birou si inapoi, in fiecare zi. Aveam de ceva vreme un asemenea gand. Mi-au trebuit sase luni ca sa conving guvernul indonezian si am gasit insula nelocuita perfecta, unde sa stau timp de sase saptamani, „intr-o perioada de acomodare”, a povestit antreprenorul.
Chiar daca a reusit sa-si convinga partenerii de afaceri ca aventura merita traita, antreprenorul a fost obligat prin lege sa nu spuna unde se afla. In octombrie, omul a plecat in pustietate, inarmat cu un cort, patru panouri solare, un laptop si provizii de orez si paste alimentare.
Zilnic, omul se trezea la 05.oo dimineata si mergea la culcare undeva dupa miezul noptii. Manca legume de pe insula si pescuia in mare.
„M-am simtit ca in carantina”, a spus antreprenorul. „M-am detasat total de viata moderna”. „M-am bucurat de cel mai apropiat contact cu natura. Fiecare zi a fost de vis”.
Totusi, „Robinson” trebuie sa si munceasca: editura sa a publicat doua editii din Stamps Magazine.
Omul a platit 20 de euro pe zi pentru serviciile de internet si email, pentru a comunica eficient cu angajatii; treptat, a renuntat la convorbirile prin telefon, care il secau de bani. Dupa perioada „de proba”, Toulemonde a decis insa ca nu poate continua la nesfarsit aceasta aventura.
Antreprenorul spune ca experimentul pustietatii a fost un succes, dar serpii, sobolanii si teama constanta de a nu pierde conexiunea de internet l-au determinat sa revina acasa. Cea mai mare provocare a fost lipsa interactiunii umane.
„Munca de la distanta functioneaza, dar virtualizarea totala are limitele sale. Este o experienta frumoasa, dar nimic nu poate inlocui interactiunea umana”, a conchis antreprenorul francez.
