Presedintele Traian Basescu are probleme cu mediul

Presedintele Traian Basescu are probleme cu mediul

Presedintele Traian Basescu are probleme cu mediul. Desi jinduieste de cativa ani sa puna la gatul tarii salba de bijuterii cianurate din Muntii Apuseni, adica Rosia Montana si Rosia Poeni, nu a reusit sa gaseasca omul potrivit la mediul potrivit. Fostul ministru al mediului, Laszlo Borbely, a parasit postul pentru ca nu se potrivea la caracter cu Agentia de integritate. Pe de alta parte, dl Borbely era si adversar al proiectului de la Rosia Montana, deci un personaj de care Traian Basescu s-ar fi descotorosit de mai multa vreme.

Presedintele Romaniei este unul dintre cei mai fideli partizani ai reluarii exploatarii la Rosia Montana, convins ca aurul din creierul muntilor nu are miros si ca cianura are gust bun, de migdale. A fost mai eficient ca orice agent publicitar, mentinand mereu necesitatea exploatarii aurului de la Rosia Montana in atentia publica. De aceea e parere ca demnitarii si politicienii care au blocat acest proiect au fost niste lasi. Poate ca presedintele nu e prea bun prieten cu profesorii, medicii, cadrele militare, in general, cu bugetarii, poate ca a avut vorbe grele de spus despre justitie si politie, poate ca s-a contrazis de la o zi la alta, facand impresia ca prefera solutii rapide si simple. Cateva sunt, insa, obiectivele de care nu s-a dezis de-a lungul anilor, iar exploatarea aurului de la Rosia Montana este unul dintre ele.

La investitura lui Attila Korodi in functia de ministru al mediului, presedintele spunea ca „in momentul de fata Romania nu mai are resurse pentru crearea locurilor de munca decat daca privim cu responsabilitate la reluarea exploatarii minelor.” A invoca, in aceeasi fraza, ideea de responsabilitate si cea a redeschiderii exploatarilor miniere este un paradox cu potentiale consecinte catastrofice. Minele au fost inchise pentru ca produceau constant pierderi de bani si catastrofe de prima pagina, cu multi morti si raniti. Inchiderea lor era un exorcism necesar pentru cei care au considerat mineritul un blestem. Ei invocau, in primul rand, justificare umana: mineritul era o meserie mortala. Apoi cea materiala: din gaura neagra a minelor nu scapa nici un ban la buget.

Dupa ce au aplicat cu responsabilitate masurile economice de reducere a locurilor de munca si au injumatatit salariile, au concediat oamenii, i-au imbogatit pe baronii de partid, aruncand economia in groapa pe a carei buza cu greu se catarase, redeschiderea minelor pentru a-i angaja la taiat de piatra pe somerii produsi de incompetenta guvernului este considerata singura solutie „responsabila” nu doar de presedintele Basescu, dar si de independentul premier Mihai Ungureanu.

Mai mult chiar – dupa zeci de miliarde de euro risipite in cheltuieli haotice, carpind cu petice vechi gaurile noi din buget si fondurile speciale, guvernul este decis sa creeze locuri de munca vanzand sau concesionand resursele minerale, singura sa investitie fiind organizarea unor licitatii dubioase si productia de maculatura birocratica. Ai fi zis ca, dupa atatia ani de stradanii, soarecele nascut de guvern ar fi trebuit sa fie ceva mai mare. Nu a modernizat instalatiile de exploatare de la Cuprumin sau Rosia Montana si nici nu a extins cercetarile geologice pe propria socoteala, pentru a pune o paine pe masa specialistilor pe care altminteri ii trimite la lucru peste granita. S-a multumit doar sa concesioneze suprafete uriase de pe urma carora incaseaza acum redevente simbolice in beneficiul clientilor din partid.

In fapt, Regiile autonome si companiile de stat traiesc bine chiar daca sunt moarte pentru ca acolo se praseste pepiniera de cadre a partidului, pe bani buni si privilegii pe potriva. Dupa ce s-au jucat ani de zile de-a reforma institutionala, oamenii presedintelui au epuizat toate resursele pentru crearea noilor locuri de munca si au descoperit solutia in creierii muntilor, plutind prin apa cristalina a iazurilor de decantare.

Romanii au nenumarate probleme cu bijuteriile toxice ale coroanei. Mizeria ecologica este doar varful vizibil al supradozei de toxine in care traim. Mediile de afaceri, ca si cele de munca, sunt toxice. Lacurile de decantare se folosesc in mai toate institutiile pentru a extrage ieftin forta de munca si valoarea personala a angajatilor care, mai apoi, sunt depozitati in haldele de steril de la oficiile de somaj si in statistici, sa-i recruteze presedintele Basescu pentru noile abataje. Scena politica este si ea compromisa, populata cum e de creaturi desfigurate de pofte si lacomie, de nenumaratele procese de adaptare si incrucisari interzise.

Straturile de mizerie morala s-au mineralizat in vreme si ar trebui foraje de adancime pentru a o curata. Aceasta stare de fapt face mai usoara acceptarea mizeriei ecologice pe care o socotim ca pe-o fatalitate, o simpla proiectie exterioara a starii noastre de spirit. Asta si pentru ca in Romania nu s-a purtat o discutie responsabila despre valoare si calitate, despre curatenie si onoare. De aceea ne vine greu sa punem sub semnul intrebarii acele idei primite de-a gata, nicicand trecute prin filtrul liberului arbitru. Ni se spune sa acceptam ca apa, aerul sau hrana sunt impure, pentru ca mai bine nu se poate.

Suntem fortati sa credem ca educatia este buna, chiar daca programele sunt pline de toxine. Ni se sugereaza sa acceptam ca intreaga clasa politica are probleme cu integritatea si onorabilitatea pentru ca alti politicieni nu avem si oricum ei sunt niste semizei asa ca trebuie sa-i veneram cu tot cu infirmitatile lor. Trebuie sa acceptam, astfel, si faptul ca mineritul este o fatalitate oarba, dar singura capabila sa creeze locuri de munca, celelalte oportunitati fiind deja consumate. Am creat standarde nationale, pornind de la principiul ca, pentru a trai bine in viitor, trebuie sa traim in prezent prost.

S-ar putea insa ca nici noul ministru, Attila Korodi, care a mai ocupat postul acesta in guvernul Tariceanu, sa nu depuna eforturi prea mari pentru a-i face pe plac presedintelui. El a spus, nu odata, ca proiectul exploatarii aurifere implica riscuri de mediu. Pentru ungurii din Romania, problema puritatii mediului nu pare sa fie o vorba goala, pescuita din balta corectitudinii politice. Pe de alta parte, membrii Uniunii Democrate Maghiare sunt si turnesolul neincrederii si ingrijorarii opiniei publice de la Budapesta, pentru care exploatarile romanesti cu cianuri au deschis acum mai bine de 12 ani un capitol dureros. Cantitatea de cianura care s-a scurs in apele Tisei in 2000, cand s-a rupt digul iazului de decantare de la Societatea Aurul din Baia Mare, ar fi putut omori, zice-se, un miliard de oameni. Oricum, a distrus flora si fauna pe cursul Tisei si al Dunarii pe o distanta de 700 de km.

Ca si presedintele, dar din motive diferite, noul ministru al mediului resimte si el responsabilitatea acestei decizii, astfel ca, desi Traian Basescu i-a trasat sarcini si i-a completat agenda de lucru, dl Korodi nu se grabeste. El a si declarat ca are alte prioritati pe agenda si ca va mai trece o vreme pana va fi semnat avizul de mediu, mai ales ca licenta exploatarii a expirat si trebuie refacute multe acte si evaluari geologice. Este o temporizare strategica, impingand dincolo de orizontul electoral cosmarul unei decizii. Indiferent cat de bun sau rau este acest proiect, cat le este de util si profitabil unora sau tuturor, Romania se lupta cu memoria latenta a esecurilor tehnologice din spatiul excomunist, iar modul in care face ( pentru ca nu face) fata provocarilor ecologiei nu inspira defel incredere. Ethosul romanesc al curateniei si responsabilitatii nu inspira incredere, in ciuda lobby-ului facut in Parlamentul European de fiica presedintelui. Sau poate tocmai de aceea. Oricum, Romania este considerata in continuare o destinatie de o frumusete salbatica, insa pomii din gradina raiului s-au umplut de serpi, iar romanilor le-a ramas, nu odata, in gat fructul pacatului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *