Hartile pot schimba traficul si designul cladirilor

Finalizarea acestora – intarziata in licitatii blocate

Primariile se misca greu in a-si realiza hartile de zgomot cerute de Bruxelles. Pana in vara lui 2007, 9 orase din Romania ar fi trebuit sa depuna aceste harti la Ministerul Mediului. Nu au facut asta decat Bucurestiul si Ploiestiul. Pe lista mai erau si Iasi, Cluj, Timisoara, Constanta, Craiova, Galati si Brasov.

Primariile acestor orase nici acum nu au reusit sa depuna hartile la Minister, realizarea acestora aflandu-se in diverse stadii. In unele orase, hartile s-au “impotmolit” in licitatii blocate de contestatii, in altele s-au tot amanat fiindca primarilor li s-a parut prea scumpa proiectarea si executia acestora. Pentru aceste intarzieri, Romania ar putea fi sanctionata de Bruxelles.

Termenele UE pentru a rezolva aceasta problema sunt urmatoarele: pana in iunie 2008, autoritatile trebuie sa faca planuri de actiune pentru zonele mari, pana in iunie 2009 trebuie sa trimitem primul raport UE pentru harti, planuri, tinte si strategii, pana in iunie 2012 trebuie sa avem harti acustice pentru toate zonele, reinnoibile la fiecare 5 ani, dupa cum impune Directiva 2002/49/EC, transpusa in legislatia romaneasca prin HG 321 din 2005.

Pana in iunie 2013, trebuie sa avem planuri de actiune pentru toate zonele, astfel incat sa reducem nivelul de zgomot. Deja se comenteaza ca hartile si planurile vor dicta in mare masura preturile pietei imobiliare. Aceste documente trebuie sa fie accesibile largului public, fiind publicate pe Internet, in publicatii periodice si pe panouri vizibile.

Copaci care “sug” decibelii, masini silentioase, blocuri fonoabsorbante

Hartile se comporta ca niste softuri de computer care arata in “direct” cati decibeli sunt in zonele monitorizate. Un echipament complet pentru un oras cu circa un milion de locuitori ar trebui sa aiba cateva statii de monitorizare continua, plus alte cateva statii mobile, precum si un anumit stoc de sonometre, folosit independent. Hartile ar trebui sa fie principalul instrument cu care primariile pot stabili ce trebuie facut pentru a limita galagia.

Alte avantaje: dezvoltarea noilor zone rezidentiale, stabilirea mai corecta a pretului terenurilor si locuintelor, depistarea si amplasarea zonelor de recreere si a panourilor fonoabsorbante. Zonele de recreere ar mai putea indepli un rol, pe langa cel de agrement – anume sa contribuie la limitarea zgomotului stradal, prin perdele de copaci si zone verzi. Si, foarte important, traficul poate fi reorientat, astfel incat sa produca mai putin zgomot.

Astfel, pot fi propuse restrictii de viteza, interzicerea circulatiei a unor categorii de vehicule, intre anumite ore sau pe anumite artere, stabilirea sensurilor unice, sincronizarea intre semafoare si multe altele. Daca nu pot reduce zgomotul din trafic, toate astea ar putea contribui macar la obtinerea unei distributii al zgomotului, ceea ce l-ar face oricum mai suportabil.

Apoi, hartile ar putea dicta si trendul in constructii. Astfel, blocurile viitorului cel mai probabil vor avea musai un strat fonoabsorbant antiimpact. Unii specialisti vorbesc chiar si despre un nou design al cladirilor, precum si despre introducerea perdelelor izolante de copaci, in jurul surselor industriale de zgomot si a cartierelor. In speta, intregul set de masuri pentru limitarea poluarii fonice cuprinde investitii mari, noi materiale si tehnici in constructii civile, industriale, precum si in constructia de masini.

Anual, 1.000 de oameni mor socati de zgomote puternice

Pragul poluarii fonice in Romania depaseste de doua ori limita admisa de UE, conform Agentiei Nationale de Mediu. Harta acustica realizata de Primaria Generala arata ca Bucurestiul are peste 10 zone in care poluarea fonica trece de 70 de decibeli, in vreme ce media europeana este de 55 decibeli.

Harta a fost intocmita dupa masuratori facute timp de un an, in 12 puncte ale Capitalei. Astfel, cea mai linistita zona a orasului este Drumul Taberei (53 de decibeli, valoarea medie), iar cea mai zgomotoasa – bulevardele Regina Elisabeta (intre 65 si 75 decibeli), Magheru (intre 73 si 80 decibeli) si Nicolae Balcescu.

De retinut ca o crestere a sunetului cu trei decibeli echivaleaza cu dublarea volumului sunetului. La nivel mondial, 3% dintre atacurile de inima sunt provocate de poluarea fonica. Cu alte cuvinte, 1.000 de persoane mor anual din cauza sperieturilor provocate de zgomote puternice. O mare parte a poluarii fonice provine de la masini, trenuri si avioane.

Cand vorbim, “producem” cam 30 decibeli. Nivelul 20-30 decibeli este considerat perfect suportabil. Insa tot ceea ce depaseste 50 de decibeli, mai multe minute la rand, devine stresant. 50 de decibeli scoate, de pilda, un camion pe sosea.

Traficul poate sa genereze si pana la 90 decibeli. Limita sunetului suportabil este 80 decibeli. Intr-un mediu cu 120 decibeli, omul poate fi activ doar 2 minute. Sunetele de 130 decibeli provoaca senzatia de durere, iar 150 decibeli sunt de nesuportat, zgomotul fiind receptat ca dureros (In secolele trecute, se practica “moartea sub clopot”). Decibelii tari genereaza ultrasunete, care distrug globulele rosii din sange.

Sunetele foarte puternice au o sumedenie de urmari nefaste: migrene, greata, surditate, pierderea echilibrului, scaderi in greutate, nervozitate, tahicardie, tulburari ale somnului, teama, incomoditate, nevroze. In general, decibelii puternici afecteaza intregul organism, deoarece senzatia auditiva ajunge la sistemul nervos central, influentand diverse organe. Echilibrul neurovegetativ incepe sa fie afectat de la 60 decibeli in sus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here