De la declararea independentei in 1981, Belize a adoptat mai multe legi de protectie a mediului care sa vizeze conservarea patrimoniului natural si cultural al tarii, precum si bogatia sa de resurse naturale. Aceste actiuni au stabilit un numar de diferite tipuri de zone protejate, fiecare categorie avand propriul set de reglementari ce dicteaza accesul public, extractia resurselor, utilizarea terenurilor si proprietate. Aproximativ 26% (1.22 milioane de hectare) de teren Belizean si mare este pastrat dintr-un total de 95 rezerve, care variaza in scopul lor si nivelul de protecie. Aceasta retea de arii protejate exista sub o varietate de structuri de gestionare: 769,093 de hectare de rezerve terestre, 159,030 de hectare de rezerve marine, 128,535 de hectare protejate prin initiative recunoscute oficial de conservare privata. Cu toate acestea, cele mai multe dintre aceste zone protejate sunt de fapt pentru gestionarea utilizarii si extractiei resurselor, mai degraba decat pentru conservarea mediului.
Belize are un nivel inalt de biodiversitate terestra si acvatica. Este casa a mai mult de 150 de specii de mamifere, 540 de pasari, 150 de amfibieni si reptile, aproape 600 de specii de pesti de apa dulce si marini si 3408 de specii de plante vasculare. Tara contine o gama larga de ecosisteme, dintre care multe sunt habitate critice pentru speciile amenintate si pe cale de disparitie. Sistemul Mesoamerican Marea Bariera de Corali, care se intinde pe toata lungimea liniei de coasta a tarii, este cel mai mare complex de recif de corali neintrerupt din emisfera vestica. In Belize, diversitatea de corali si de viata marina a recifului l-a calificat pe aceasta sa fie desemnat un sit al Patrimoniului Mondial, ca o recunoastere a importantei sale la nivel mondial. Belize are doua mari blocuri unificate de padure tropicala virgina intacta, care sunt susceptibile de a fi ultimele fortarete pentru speciile care necesita suprafete mari, netulburate pentru supravietuirea lor pe termen lung, cum ar fi jaguarul.
In octombrie 2003, Ministerul Resurselor Naturale si a Mediului a inceput elaborarea unui cuprinzator Plan de „Politica pentru sistemul de arii naturale protejate”, care se concentreaza pe stabilirea unui echilibru intre conservarea mediului si nevoia de dezvoltare economica, precum si pe rationalizarea alocarii de finantare financiara si de resurse umane in cadrul sistemului de arii protejate.
Pentru a proteja cat mai multe specii diferite si ecosisteme posibil, sunt folosite metode de biologie de conservare pentru a maximiza biodiversitatile din fiecare parc sau rezervatie. Exista metode de proiectare a acestor parcuri atat pe scara micro, cat si macro. Cand se proiecteaza un anume parc, se are in vedere asigurarea ca zona contine cat mai multe ecosisteme diferite si permite suficient spatiu pentru ca speciile sa prospere.
In mai putine cuvinte Belize, desi un stat mic, are nenumarate bogatii naturale, atat pe mare, cat si pe uscat si a luat masuri serioase in ceea ce priveste protejarea acestora. Indiferent ca vorbim de flora sau fauna, fiecarui individ ii este asigurat traiul pasnic si pe cat posibil nederanjat de factori externi daunatori. In speranta ca lucrurile merg atat de bine precum sunt scrise in literatura de specialitate, nu putem decat sa dorim si pentru Romania si alte tari „intarziate” la acest capitol, sa se inspire din activitatile celor ce deja au demarat aceste proiecte, sa invete din greselile lor si sa protejeze tot ceea ce face tara aceasta absolut minunata.
Date preluate de pe www.wikipedia.com
