La 13 noiembrie a.c., la Lyon, prin unificarea din tre Les Verts si Europe Ecologie (EE), am asistat nu numai la o noua regrupare a forte-lor po litice ecologiste franceze si la crearea unei noi for matiuni din perspectiva viitoarelor batalii e lec torale, ci, mai ales, la lansarea unei inedite mis cari, nascuta din nevoia afir marii unei altfel de politici, pentru Franta, Eu ropa, si ca o alter na tiva la actuala mondiali zare, cum sublinia mentorul sau, eurodeputa tul Daniel Cohen-Bendit.
Daca la prezidentialele din 2007 candidata „ver de” D. Voynet obtinea doar 1,57% din vo turi, ecologistii, in noua formula EE, primeau, la europenele din iunie 2009, 16% si apoi 12% din optiuni la alegerile regionale din martie 2010, semn ca intervenise o schimba re radicala la nivelul perceptiei si aderentei la perspectiva politica ecologista.
O cercetare sociologica realizata si publicata re cent sub egida Fundatiei Jean-Jaures surprinde, in acest sens, mutatii semnificative. Prima concluzie e si deosebit de surprinzatoa re: electora tul Europe Ecologie (EE) nu se si tueaza, in tota litate, in sfera stanga a esichie rului politic tra ditional; doar 3 din 5 alegatori care o sustin isi asuma o atare apartenenta. Restul (2 din 5) se revendica a fi de centru ori de dreapta, sau nici la stanga, nici la dreapta. In acelasi trend, pentru alegerile din 2012, 3 alegatori din 5 se de clara favorabili unei noi aliante de stanga, in ju rul Partidului Socialist, iar „minoritatea” importanta de 40% prefera ca noua formatiune Eu rope Ecologie et Les Verts sa ramana independenta. Ce urmareste acest electorat compozit? Dincolo de opozitia (conjuncturala) la prestatia actualului prese din te al Hexagonului, se manifesta aderarea sa la valorile promovate de EE: o anumita e tica, conversia ecologica a economiei si un nou mod de a face politica.
Totodata, numai 30% din repondenti se de clara partizanii unui partid politic in stil tradi tional, care sa actioneze prin mijloacele si in strumen te le specifice, restul de 70% pre fe rand ca, dupa inscrierea la tribunal, noua for matiune sa se ma nifeste ca „o mis care au to noma care lucreaza cu diferite partide”. Spo rirea consistenta a bazei electora le conduce si la diluarea atasamentului lor fata de pozitiile ideologice traditionale ale ecologis tilor, precum cele referitoare la rolul sta tului, energia nucleara sau tipul de dezvoltare. Asa, de pilda, 51% din subiecti se de clara in dezacord cu ideea de a „preco niza cat mai re pede un abandon al filierei nucleare in politica energetica a Frantei”, in timp ce 48% au o parere contrara. La fel, in privinta altei teme spe cifice, cea a des-cresterii, ca formula de im pa care a cres terii economice cu mediul, numai 30% din noul electorat o sustine, chiar daca pozitia oficiala a formatiunii considera ca o anumita forma de descrestere este inevi ta bila pentru viitor.
O atare situatie de atenuare a intransigentei obiectivelor ecologiste clasice in interesul extinderii bazei electorale se manifesta si prin tr-o a de rare mai larga a personalitatilor tu tela re, de la altermondialistul J. Bove la eu rode pu tatul D. Cohen-Bendit si pana la te leastul N. Hulot. Intr-o perioada de criza economico-financiara profunda, spre a fi acceptate si promovate, idea lurile ecologiste au nevoie de ajustari si compromisuri temporare, in astep ta rea unor vremuri mai favorabile.
