Stigmatizarea organismelor modificate genetic

Noile reguli din comertul cu produse modificate genetic vor distruge ideea de piata unica a UE
Stigmatizarea organismelor modificate genetic
Stigmatizarea organismelor modificate genetic

Anul trecut, in august, la Institutul international de cercetari asupra orezului din Filipine, un grup de activisti a vandalizat culturile experimentale de asa-numitul „orez auriu“, modificat genetic pentru a sintetiza cat mai mult beta-caroten, un precursor al vitaminei A. Unii dintre faptasi au fost chiar sprijiniti de agentia guvernului suedez pentru dezvoltare si cooperare internationala, prin finantarea gruparii radicale filipineze MASIPAG.

Pentru cei saraci, a caror dieta consta in mare parte din orez (un aliment bogat in carbohidrati, dar sarac in vitamine), soiurile „biofortificate“ sunt foarte valoroase. In tarile in curs de dezvoltare, intre 200 si 300 de milioane de prescolari sunt la risc de carenta in vitamina A, care compromite sistemul imunitar, crescand susceptibilitatea la boli ca rujeola sau diareea acuta. Deficitul de vitamina A este cauza pentru care aproximativ 500.000 de copii isi pierd anual vederea; in jur de 70% din acestia mor in urmatorul an.

In septembrie, un grup de oameni de stiinta eminenti a facut apel la comunitatea stiintifica „pentru a se alia si a se opune ferm violentelor distrugeri ale unor experimente necesare progresului, cum ar fi orezul auriu, cu potentialul de a salva milioane de vieti“ de la „suferinta inutila si moarte“. Insa acest apel inflacarat nu abordeaza problema fundamentala: parerea nefondata ca exista o diferenta semnificativa intre „organismele modificate genetic“ (OMG) si corespondentele lor traditionale.

Realitatea este ca OMG si derivatele acestora nu formeaza o „categorie“ de produse alimentare. Nu sunt nici mai putin sigure, nici mai putin „naturale“ decat alte alimente obisnuite. Implementarea sugestiei unei etichetari distincte a alimentelor derivate din OMG ar confirma, astfel, existenta unei diferente semnificative, cand, de fapt, aceasta este inexistenta – un aspect cu care pana si organismele de reglementare au fost de acord. De mii de ani, oamenii au initiat „modificari genetice“ prin selectie si hibridizare. Crescatorii folosesc in mod curent radiatiile sau mutagenii chimici asupra semintelor pentru a modifica ADN-ul unei plante si a obtine caracteristici noi. 50 de ani de hibridizari incrucisate de anvergura, care presupun deplasarea genelor de la o specie la alta sau de la un gen la altul, au dat nastere unor plante printre care varietati obisnuite de porumb, ovaz, dovleac, grau, coacaze negre, rosii si cartofi – care nu exista si nici nu ar putea exista in natura. Intr-adevar, cu exceptia fructelor de padure, a vanatului salbatic, a ciupercilor salbatice si a pestilor si crustaceelor, practic orice este inclus in dieta locuitorilor din America de Nord si Europa a fost, intr-un fel sau altul, imbunatatit genetic.

In pofida lipsei de dovezi stiintifice care sa justifice scepticismul privind recoltele obtinute prin ingi­nerie genetica (nu s-au inregistrat cazuri de prejudicii aduse oamenilor sau de distrugere a ecosis­temelor), acestea au fost alimentele supuse celei mai riguroase verificari din istoria omenirii.
PUBLICITATE
Presu­­punerea ca „produs genetic“ sau „modificat genetic“ este o eticheta corecta (si periculoasa) a dus nu numai la vandalizarea culturilor experimen­tale, ci si la distrugerea labora­toarelor si atacarea cercetatorilor.

In plus, clasificarea ca OMG a incurajat unele abordari nestiintifice in reglementare, fara legatura cu nivelul real de risc, si care, respingand tehnicile moderne de inginerie genetica moleculara, impiedica inovatiile agricole care ar putea reduce presiunea asupra mediului natural si creste securitatea alimentara la nivel global. Chiar si atunci cand studiu dupa studiu – atat evaluari oficiale ale riscurilor implicate, cat si observatii din „lumea reala“ – au confirmat siguranta tehnologiei, restrictiile impuse OMG au continuat sa se inmulteasca.

Aceasta tendinta face ca testarea si dezvoltarea unui mare numar de recolte cu potential comercial si umanitar sa fie nepractice din punct de vedere economic. Cu toate cercetarile de laborator realizate de la inventarea tehnicilor moderne de inginerie genetica la inceputul anilor ’70 incoace, comercializarea produselor a stagnat.

Atentia nesolicitata din partea organismelor de reglementare stigmatizeaza inevitabil orice produs sau tehnologie. Discutiile interminabile despre „coexistenta“ organismelor modificate genetic si a celor „traditionale“ a intarit stigmatul, determinandu-i pe activisti sa intenteze diverse actiuni – frivole, dar cauzatoare de prejudicii. De exemplu, in cazul a cel putin patru procese intentate organismelor de reglementare din Statele Unite, judecatorii au decis, in prima instanta, ca acestea nu respectasera cerintele procedurale din legea privind politica nationala de mediu a SUA. Iar comercializarea ca „naturale“ a produselor cu ingrediente modificate genetic a generat procese avand ca obiect etichetarea falsa.

Tratarea discriminatorie a OMG provoaca daune de proportii. In multe locuri, amplasarea culturilor experimentale trebuie sa fie, in prezent, comunicata, chiar si cu coordonatele GPS – o practica facilitand vandalismul. (Activistii distrug adesea, din neatentie, si culturile traditionale, din cauza ca acestea sunt greu de deosebit de soiurile modificate genetic.)

In 1936, Max Planck, laureat al Premiului Nobel, observa ca sunt rare cazurile in care inovatiile stiintifice sunt validate ca rezultat al schimbarii de opinie a oponentilor lor; in schimb, oponentii inovatiei se sting treptat, urmatoarea generatie fiind cea care accepta descoperirea. Asa s-a intamplat in cazul vaccinurilor sau in cel al recunoasterii faptului ca ADN este chintesenta ereditatii si asa se va intampla, pana la urma, si cu ingineria genetica. Din nefericire, intre timp, multi oameni vor suferi inutil. Asa cum au scris economistul in agricultura David Zilberman si colegii acestuia, de la Universitatea California, beneficiile pierdute sunt „imposibil de reobtinut, atat pentru ca recoltele anterioare au fost mai slabe decat daca s-ar fi implementat tehnologia, cat si pentru ca cresterea randamentului este un proces cumulativ, al carui debut a fost intarziat“.

Cat timp activistii si organismele de reglementare din ziua de astazi raman convinsi ca OMG reprezinta o categorie de cercetare si produse aparte, periculoasa, ingineria genetica nu va reusi sa isi atinga adevaratul potential. Este o veste proasta pentru milioanele de saraci carora ingineria genetica aplicata in agricultura, medicina si stiinte de mediu le-ar putea oferi un viitor mai sanatos, mai sigur.

© Project Syndicate, 2014. www.project-syndicate.org

Traducere din limba engleza de Sorana Graziella Cornea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *